alea cu vanilie îs ale tale.

Imi pun piedica pe trepte.

Traiesc intr-o sfera mica din sticla rosie facuta din parul lui. Daca imi imping degetele adanc in coastele lui, se despart una cate una, iar eu ma ghemuiesc si raman acolo. Dup-aia urc sa-i astup crapaturile buzelor cu zgomote continue, usoare si monotone, pierzandu-mi echilibrul, prabusindu-ma in gatul lui. Stranuta. E cel mai plin de poezie lucru pe care l-am vazut vreodata. Cand el stranuta, eu mor incet. Ii trece doar daca se ia o cantitate mica din mine si se imprastie pe pielea lui sarata. Daca se umfla si se inroseste, ma voi da de-a rostogolul, caci inca mai vrea ceva de la mine. Si daca ma gaseste pustie, ma va face nevazuta, pahar dupa pahar.

eu pot eu sunt magician

Scumpule, traim zile de razboi.

Te rog sa ma deranjezi.

Ia pune-ti mintea la treaba. O luam incet. Daca a fost asa de ingrozitor, de ce te cramponezi de el?

Am impresia unui dans nebun, suvite amestecate de par executand pasi complicati in jurul degetelor lui, cerand atentie. Crezi ca e ridicol?, soptesc descumpanita printre gratii. Am incercat cu aspirina. Nu se duce. L-as da pe gat cu un tub de Seconal, dar mi-e teama ca ar ramane imprimat viu sub unghii.

Daca ma simt vinovata, asta e pentru ca l-am lasat sa continue ceea ce eu terminasem deja.

Devine penibil si jenant, ce pot sa dau ca i se para demn de a risca? Tu tusesti, el inghite decisiv in sec. Ei bine, sincer, asta nu ma ajuta prea mult. Nu concep sub nicio forma lipsa de febra, asa ca ma ghemuiesc in banca mea bosumflata, dilatata in gesturi naive. I don't wanna play no more.

Uite, e ca un lucru alcatuit fara cusur de natura, asemenea unei migdale si revine obsesiv senzatia aia apasatoare, cand te simti mica si timorata si pulsul nu ti-e regulat: un lucru ciudat numit frica. Si-apoi se tulbura si se limpezeste in acelasi timp.

Unul pe fata, altul pe dos...Copil mic si prost. Bilet de RATB care tremura. Maini si unghii ascutite cu viata proprie. Fizica pura. Nu inseamna nimic.

Pai da, sunt complet de acord. Da-mi un exemplu, un exemplu care sa insemne ceva. Dupa parerea ta, fara sa eziti si fara sa abunde in absurditate.

Iti trebuie patru secunde. Iti dau doua.

Te rog, mai stai.

Soulful.

Hartaaaaaaaaaa.

Cautam strada, zona, obiective.

Ma tin strans in brate. Da, strans in brate si nu'mi dau drumul nicicum, ca sa nu cedam, gabi, ca sa nu simtim nevoia lui.
Am in mana fire scurte si ondulate de par si in suflet dor.
Sa nu se repete la nesfarsit, sa nu se repete la nesfarsit...
Sa imi explodeze zgomotos si dulce-amarui un inceput de martie in fata si sa se prelinga in vene, incercuindu-mi oasele haotic, colorandu-mi retina intr-un verde-albastrui copilaros, lasandu-mi semne adanci in unghii si gene.
Sa imi despleteasca parul incurcat de praf si aer cald, sa-mi stearga ochii de privirea aia seaca si ciopartita in mii de sunete, sa-mi deschida buzele eliberand melcii prinsi intre zambete strambe si ridicole si sa-mi mai ramana inca 96545563213213 de sa-uri, cum mi-a dorit ea, suierand frumos cu tastele prin parul ei cret.

Sa stii ca eu chiar vorbesc serios.

Ih uite, vezi? E cah. E cah si bine.

Damage control.

M-a intrebat daca s-a intamplat ceva intre mine si mine. Iarta-ma, dar plansul tacut ma ajuta sa iti suport prezenta in camera. Sunt 6 ani asa. Cobor din pat si ma duc la fereastra, dar el ma trage de nasturii de la camasa atat de tare, incat ii simt adanc in piele. Multe plicuri pe alt nume si prea multe imprejurari in care a fost alaturi de mine. Imi sterg apasat buzele cu un burete ud si imi astup urechile, doar sa nu ma mai aud. Cum as putea explica aceasta propozitie? Sper sa n-auzi niciodata cuvintele astea. Nu seamana cu alte cuvinte. Si chiar daca as gasi pe cineva cu care sa vorbesc inauntru, sunt prea mari si grele.Nici nu incap in urechi. Sunt inchise in bile strambe de plumb si ti se rostogolesc in suflet, inainte si inapoi.

Am impaturit tricoul lui si l-am luat ca amintire. Apoi, mi s-a parut ca nu mai are niciun sens. L-am lasat fumand cu capul pe spate, plimband fumul pe limba-i ascutita, privind spre cer.

eat, pray, love.

La inceput, a facut Dumnezeu cerul si pamantul.

Buna, suflet-pereche. Vreau doar sa te intreb cum iti mai merge, daca viata ta este asa cum ai visat.
Stii...uneori ma chinuiesc milioane de intrebari, am sentimentul ca imi lipseste ceva masiv, adanc, ce astept de ani intregi, ceva cu care sa ma contopesc.
Esti prelungirea mea, victoria mea, libertatea mea.
Imi pare rau daca nu sunt acolo sa te tin de mana, dar e o lume frumoasa, te rog sa ma crezi.
Doi copii nebuni, filiformi, ca 2 batoane de zahar albastre si rosii, ce zvacnesc violent la fiecare puls, cu nervi de un 9 ianuarie cald ce fac fiecare litera sensibila, copil nebun si prost care scrie adanc pe pielea mea, acolo in piept unde-i tremurul spasmic, ca de animal incoltit.
Iarta-ma, imi amintesc tot ce am zis. Am zis ca nu e bine. Am zis ca gata. Am zis ca nu e Dumnezeu.Am zis ca mi se pare ca gafez constant. Am zis ca mai bine tac.
Pot vorbi numai cand vreau eu. Pot simti numai cand vreau eu. Dar pot intelege totul. Ne potrivim atat de bine, incat e imposibil sa nu fim impreuna. E un must. Asa, ca trendurile sezonului.
Tremura pentru orice miscare a mea. Eu imi aprind o tigara si continui. Lasa, ma gaseste el. Dar mai intai, am sa mai mor putin, sunt istovita. Un personaj de roman e real atunci cand autorul stie totul despre el.
Cum facem? Nu stiu, ca e secret, dar el stie.

Midnight Melodic (Chase The Blues) - Terranova

In fata esecului.

Ma indoiesc de tot si ca atare,neg totul. Simturile ma inseala,totul e indubitabil si contradictoriu.El nu,nu imi inspira o incredere absoluta intrucat ratiunea mea sa paraseasca rapid lumea reala pentru a se refugia in cea ideala,construita de el.S-a parasit adeseori in insolubilitatea lui,dar afirmatiile s-au ridicat impotriva altor afirmatii. Asa ca acum ma indoiesc,insa cu scopul de a gasi ceva de care sa nu ma mai indoiesc.

Asa ca ma prezint, si asta in mod inevitabil,in fata unor situatii pe care aparent nu le pot depasi,ocoli si pentru care nu am cale de rezolvare. Situatia in sine se mentine neschimbata in esenta ei,chiar daca pentru o anumita durata ramane ascunsa;o ignor,dar cand o constientizez,ma lovesc de ea. Nu ma va rapune,nu voi recurge la solutii imaginare si autolinistiri si nici nu ma adancesc in tacere in fata a ceea ce ma depaseste. El ce-a facut? A speriat viitorul cu frica trecutului si a prezentului? El sau eu,sau amandoi?

Totul curge si trece si noi cu ce ramanem? Cu nimic. Asa ca in ultima instanta,m-am hotarat sa fac ceva. Acest ceva,va fi cu tavan,pereti si podea. Si va fi doar al meu.

Imposibil s-o nimeresti.

Dubla 1. Nici totalitatea regulilor si practicilor de "ceremonial" si eticheta diplomatica nu-l ajuta sa faca alegerea corecta. Sa-l ajut?--prin crearea unui act suplimentar al unui tratat in care sa-i stabilesc modul de aplicare,eliminand rezervele.
Hmm...mainile lui pe gatul meu...mainile lui pe gatul meu...
Asta-i inceputul definirii documentului in care sunt inscrise aceste "probleme" discutate parca la o conferinta,congres de natura interioara.

Dubla 2. O piele care se simte bine. Buricele degetelor,unghiile mele plimbandu-se de jos in sus,de sus in jos,trasand cercuri imaginare pe spatele si burta lui uscate de transpiratie,creand fara jena muzica usoara cu ritm viu,sincopat. Orasul lui e gol pentru o zi banala de luni.

Dubla 3. Dragostea si accesoriile ei in rol principal. Ma gandesc la interpretarea unei sume ale multor lucruri pe care le-am facut dezinteresat unul pentru altul atunci cand ar fi trebuit sa fim in cu totul alta parte,gandindu-ne la noi insine. Intreaba-l pentru ce anume mi-ar multumi,cum l-am ajutat,intreaba-l despre lucurile pe care el si numai el le-a facut pentru mine,intreaba-l cum il cheama,cati ani are si de ce ma iubeste. Nu stiu.
Hmm...mainile lui pe gatul meu...mainile lui pe gatul meu...climax acoustic.

Dubla 4. Imi face placere sa tac cu el luni intregi,sa-l percep si sa-l anticipez din priviri. Cateodata-i prea sec si rece,dar il inteleg ca se-ascunde--nu ma poate iubi cum vrea. Asa ca ma opresc sa locuiesc in el,in cer nascut din mare,in vantul care nu stie incotro s-o apuce. Isi aminteste --de mine naufragiata,cautand cu buzele pe trupu-i un taram mistic,scancete,gravitatii,avalanse,voci topite,maini calde strabatand timpul volatil,ochi obositi adormind;unul in celalalt potolindu-ne cuvintele,cautandu-ne,gasindu-ne--intre noapte si zi,cer si pamant;tacerea mea,tacerea ta.
Ce misto ar fi sa nu mi se mai faca dor. Ce misto ar fi sa ma fac mereu inteleasa. Telefonul suna. I-am supravietuit. Pentru ca pot.
Mainile lui pe gatul meu...mainile lui pe gatul meu...



cocorosie werewolf
Asculta mai multe audio Muzica »