contradictii

voir dire

2010-05-11T01:17:00.000-07:00

Am inchiriat o bicicleta. O bicicleta intamplatoare si neinsemnata, in plin sevraj postcocaina. Cu spite lungi si dese, ce se invart cand ma opresc. Ea o sa ma duca acasa, caci am impresia ca doar asa va capata un inteles. Timida si discreta despre sine, ma roaga s-o iert ca nu poate dansa mai repede decat muzica.

Ne-am impartit si prada, eu si bicicleta. Am observat-o sprijinindu-se de baston ingenuncheata, tinandu-si strans legate spitele ca sa nu moara incet cand vine el. L-a asezat pe pat culcat prin frunze macinate, stergandu-si sufletul de praf, sa-mi spuna intamplari bucurestene. L-a chemat sa doarma zile inalte langa picioare lungi, rusinate, si spatiul tragic dintre ele. Sa simt si eu cum ii miroase trupul a lumina si sa ma chinuie, ca n-am mai trait asta pana acum. Promit ca n-am sa las sa-l micsoreze timpul si-am sa fac din el apa cu care isi clateste iarba ochii. Si intr-o ratacire totala a judecatii, sa-i umble vorbele in varful picioarelor si sa ma simta, nu zic pana unde.

Imi e datoare in continuare bicicleta. Si daca citeste aceste randuri, sper sa-i aduca mustrari de constiinta.

simti pe intuneric?

2010-01-21T15:28:00.000-08:00

Sa va povestesc despre el. Isi petrece veacul pierdut printre faruri de masini galbene si rosii. Umbra si lumina deseneaza pe pielea lui. Inainte sa-i devin folie de protectie, a trebuit sa invete sa se lase legat la ochi, caci obisnuia sa vada fara sa vada cu adevarat. Recunosc ca m-au speriat farurile transparente la inceput, adancimea lor vizibila, ce nasteau incaperi necunoscute, grele si tulbure. Mi-am venit in fire, am trecut de multime si zgomote stranii, de femeile parca rupte din paginile lui Petre Ispirescu si am intrat. Construise un loc destul de mic, care curge lent si tacut, pe unde pur si simplu uiti de lume. Rasete, teama si stanjeneala, caci in captuseala inca sta pitit programul lui de lovituri de noapte.

Ma uitam prin jur si ma gandeam ce caut acolo.
Am deschis ochii, ne-am privit cu stangacie si curiozitate, si iar am dat de privirea aia care necesita dictionar de mistere,de intrebarea care sugereaza raspunsul. Sa fiu femeia acelui loc? Stiam ca are mai multe faze, dar a uitat-o pe prima, cele cateva secunde care urmeaza momentului clar al deschiderii pleoapelor. Mi-a trebuit mult sa revin cu picioarele pe pamant, inutil sa mai povestim.

Ma gandeam cum uneori simti o ruptura. Atunci cand merge, cand ti-e al naibii de bine, zau asa. Doar ca atunci cand simti ruptura in moalele pieptului si-n unghii, si ca esti pe cale sa continui, dar el si-a deschis ochii si deja e departe prin locuri de care tu nu stii nimic si nu mai vrea acolo lipit de tine, la nici un milimetru distanta. Ma intrebam ce il atragea la violentele rasturnari interioare, nu-i cunosteam latura asta.

Dar intra in joc si se extinde la tot obisnuitul de pana atunci si-l sterge din vechiul eu. Nu ma intelegeti gresit, nu face doar pasi timizi in directia asta, e pierdere, si e pierdere de-aia totala, cum ia radiera si sterge chiar si pret de cateva secunde orice urma de existenta anterioara. Ma simt ca o nebuna monosilabica si distrasa, iar calmul lui si incetineala si mainile care de-abia se ating il face si mai intim. Si-apoi repezeala si tremur, amnezia scurta si descoperirea. Acum stie la ce sunt bune vorbele, senzatia aia ce-ti apasa in gat de-a lungul traheei pana-n stomac. Erau senzatii intense de betie, de plenitudine, o senzatie in buricele degetelor care te face sa te simti ciudat. Ciudat si bine, dar bine rau, zau ca bine rau. De rasete amestecate cu arome si delir. Era delir.

Te uiti la hainele tale azvarlite la picioarele patului si te intrebi cat mai e de-acolo pana la persoana careia i-ai scrie numele pe pasaportul tau la persoana de contact in caz de urgenta.

Just because you feel it, doesn't mean it's there.

2010-01-04T01:32:00.000-08:00

Imi pare rau ca am tipat la tine in seara asta.

Sta drept in fata mea fara nicio reactie, fara nicio replica, de parca nici n-ar avea dreptul la ea. Dupa 35 de minute de constanta analizare, imi spune "First,do no harm", trecand parca printr-un gest robotic diagnosticul pe mana mea.

"-Ma auziti domnisoara?". Aud intrebarea asta de 2 ori, dar reactionez cu greu . "-Ma auziti domnisoara? Taxiul e jos. E pregatit sa va duca acasa". "-Da, multumesc. Cobor imediat."

E cam greu sa-l trezesti din amorteala cand e ametit de sex, satul de el si plin de mine. Se leagana dintr-o parte in alta chemandu-ma parca intr-un ritual ciudat la el. Picuri mari de transpiratie respira prin el, iar eu, total lipsita de vanitate,cobor. Daca te uiti prin lumina transparenta, o sa ne vezi ca pe niste unduiri de oameni-copaci, rotindu-ne in cadere, tinandu-ne strans pana la sangerare, devenind o consoana si-o vocala. Il mai las o data sa se piarda in vartej, condus parca de un scop ascuns si obscen, dominandu-l pana la sufocare si intrandu-i in ritm. Il simt si eu cum imi circula prin vene si imi aluneca printre degete.

Multe probleme am rezolvat noi doi intre asternuturi. Ain't that sumthin' ?

note to self:purr more often.

2009-12-03T00:47:00.000-08:00

Pisica mea nu iese afara pentru nimic in lume, in nicio imprejurare. Ea simte ca lumea se sfarseste la usa, si ca daca am iesi, ne-am rataci absente, in neant.

Sa ma ia naiba, dar se desprinde sunetul ala neincetat din ea, doar in brate la el. Vocea aia mica si tulbure, ce se imprastie aievea dincolo de tot ceea ce stiu eu.

Vezi tu, obisnuiam sa fiu mare, si nu vorbesc de dimensiuni acceptabile aici, ci de-a dreptul inalta, scrisa cu majuscule si sonora. Vie. Dupa prima izbitura, am scazut cativa centimetri. Lumea stia, eu nu. Apoi, sunete mi-au scapat din piele, panze noi de paianjen au tesut printre unghii si am reusit sa ma fac din ce in ce mai mica. Am tradat-o prin simplul fapt ca am atins-o.

Vorbeam pe soptite despre carti si oameni, si intelegeam ce inseamna mai multe cuvinte decat cele pe care pot sa le spun. Si miercuri, auzeam ca exista chiar si atunci cand nu-l vedeam.

Azi am deschis usa, si el era acolo, nu mai avea aer si radea in capul scarilor. Cu pasi de urias si zgomote intense, am urcat cate doua, trei trepte odata.

Mergeam pe tocuri azi.

din cand in cand,insist.

2009-11-16T04:04:00.000-08:00

Pentru numele lui Dumnezeu, vorbeste mai incet. Ce idee ciudata, sa nu vrei sa simti unghii infipte in piept. Ultima oara cand ne'am tras-o pe fuga, am uitat cine esti.

Acum maini ma trag si ma smulg, incheieturi ma dor si ma tin, urme impulsive si grele imi apasa pe piept. Ma uit la ceas si stiu ca e inca devreme sa simt senzatia aia revoltator de placuta ca dintre toate ipotezele, eu raman singura care sta in picioare.

Vezi tu, respiratia lui imi aducea aminte de libertate, de nesupunere, de maini strambe si plasmuite fixate pe sani transparenti si moi, de mult prea multe dimineti de lupte.

Mi-am castigat dreptul la inconstienta. Eu plec.

vineri,13.

2009-11-13T08:53:00.000-08:00

Totul doare, nu ma intelege gresit. Inteapa cu aviditate, si te scutura pana la piele, pana la piele si os. Si stii care e partea proasta? Ca se vede cat doare, se strange tot in ridurile adanci de la ochi. M-am simtit fortata sa le-adun, sa le scriu cu litere dintr-un alfabet gresit, sa mi le impart metodic si rece, ca-s ale mele, ce naiba? Si eu sa ma dau de-a rostogolul, pasind trufas si apasat pe suflet, ca si ala e tot al meu. M-a durut cand am cazut, cand am crescut, m-a durut prea mult cand tarfa aia mi-a ros\consumat\uzat constiinta.

Ma plange mama, si ma aduna si ea acolo-n ochi, pe-un spatiu intins, in loc ascuns, asezat departe. Dar e proasta, simte, dar e proasta, nu percepe zgomotele, nu cauta, nu vede, nu stie ca e toata eu si eu sunt toata ea. Nu am fost singura, ci intreaga.
Acum, ceasca mica si rotunda ce sunt, a carei integritate a fost ultragiata si intr-o ultima instanta, suprimata, cu pantecele schilodit de aceeasi tarfa care nu traieste si nici nu tradeaza vreo emotie, ma intep violent si scurt cu un ac, acolo, la limita ochilor. Fac loc.

Poate eu si cu mine putem fi prietene pana la urma.

make your case.

2009-10-20T08:27:00.000-07:00

Nu mai am tigari. Si god damn it, nici nu vreau. M'am saturat sa tot deschid subiectul "ce simte Gabi". Atatea forte, atatea devieri si atatea forme incat e greu sa'i gasesti un centru sau o forma tipica.
Doamne ce'mi place ce simte, cum isi scoate sufletul pe-o hartie si da creionului nuante, fluctuatii si sensuri, prin ochii aia de culoarea inecului.
Imi place aici, sus. Fara criterii, perspective si calcule, si constante alimentari ale haosului.
Tu ai facut asta? Nu cred ca ai stiut cum sa o faci.

Doamne, sper sa nu'mi promita luna de pe cer.

Nu, multumesc.

Greg Laswell- Comes and goes
Asculta mai multe audio Muzica

Un lucru ciudat numit frica.

2009-10-10T14:30:00.000-07:00

E timpul sa vorbim serios, ce naiba, doar suntem sculptori de suflete. Calare cu trupul, lumanari,becuri si neoane aprinse infatisate maniacal, necurat, intr'o groteasca frumusete ascunsa. Se arata'n uniforma un copil de clasa a IVa, se pot taia pe ici, pe colo, cate o priveliste sau un moment mai bine creionat, un tablou salbatic, o ingramadire de turme.

E doar o copila si nu intelege, doar rade. A invatat sa ridice pamantul la cer, si sta acolo sus, prinsa de baloane albe prin mine si ma scrie si ma rupe in mii de poezii de cuvinte si sunete. E iar miros de iulie, de august, de par ingropat in palme nesigure si amarui. Stiu ca mi'a purtat sufletul in zdrente, si sanii plini de remuscari lente mi i'a macinat pana dincolo de disperare, dar tot nu pleaca, ma tine in piept.

Ce parfum ieftin.

Grow up, you're too old for this shit.

2009-09-22T03:59:00.000-07:00

In perioada Evului Mediu, Europa nu era centrul lumii. Nu avea cele mai mari orase, nu avea tehnologia cea mai avansata, arabii nu au colonizat, pentru ca nu ii interesa ce avea de oferit Europa.

In 2009, Gabi nu este centrul lumii (nu c'a fost vreodata). Nu are atributiile fizice cele mai mari, nu are sistemul de procesare al datelor cel mai avansat, cumulul de persoane care au colonizat in trecut nu vor mai coloniza, pentru ca nu ii mai intereseaza ce are de oferit Gabi. Intre 2003 si 2009 s'a organizat comertul cu sclavi, in si cu Gabi. Varful colonialismului: septembrie 2009, cand deja se controleaza 85% din Gabi, accentul punandu'se pe interventia directa, nu doar prin schimb.

Privesc cum are loc dislocarea fiecarei particica din cutiile alea mici, inguste si inchise, pentru a face loc noilor veniti, multe alte cutii inguste, all shapes and sizes. Culori, nu, lucram cu alb si negru azi. Ermetice sa fie.

alea cu vanilie îs ale tale.

2009-05-30T18:04:00.000-07:00

Imi pun piedica pe trepte.

Traiesc intr-o sfera mica din sticla rosie facuta din parul lui. Daca imi imping degetele adanc in coastele lui, se despart una cate una, iar eu ma ghemuiesc si raman acolo. Dup-aia urc sa-i astup crapaturile buzelor cu zgomote continue, usoare si monotone, pierzandu-mi echilibrul, prabusindu-ma in gatul lui. Stranuta. E cel mai plin de poezie lucru pe care l-am vazut vreodata. Cand el stranuta, eu mor incet. Ii trece doar daca se ia o cantitate mica din mine si se imprastie pe pielea lui sarata. Daca se umfla si se inroseste, ma voi da de-a rostogolul, caci inca mai vrea ceva de la mine. Si daca ma gaseste pustie, ma va face nevazuta, pahar dupa pahar.

eu pot eu sunt magician

Scumpule, traim zile de razboi.

2009-04-15T20:26:00.000-07:00

Te rog sa ma deranjezi.

Ia pune-ti mintea la treaba. O luam incet. Daca a fost asa de ingrozitor, de ce te cramponezi de el?

Am impresia unui dans nebun, suvite amestecate de par executand pasi complicati in jurul degetelor lui, cerand atentie. Crezi ca e ridicol?, soptesc descumpanita printre gratii. Am incercat cu aspirina. Nu se duce. L-as da pe gat cu un tub de Seconal, dar mi-e teama ca ar ramane imprimat viu sub unghii.

Daca ma simt vinovata, asta e pentru ca l-am lasat sa continue ceea ce eu terminasem deja.

Devine penibil si jenant, ce pot sa dau ca i se para demn de a risca? Tu tusesti, el inghite decisiv in sec. Ei bine, sincer, asta nu ma ajuta prea mult. Nu concep sub nicio forma lipsa de febra, asa ca ma ghemuiesc in banca mea bosumflata, dilatata in gesturi naive. I don't wanna play no more.

Uite, e ca un lucru alcatuit fara cusur de natura, asemenea unei migdale si revine obsesiv senzatia aia apasatoare, cand te simti mica si timorata si pulsul nu ti-e regulat: un lucru ciudat numit frica. Si-apoi se tulbura si se limpezeste in acelasi timp.

Unul pe fata, altul pe dos...Copil mic si prost. Bilet de RATB care tremura. Maini si unghii ascutite cu viata proprie. Fizica pura. Nu inseamna nimic.

Pai da, sunt complet de acord. Da-mi un exemplu, un exemplu care sa insemne ceva. Dupa parerea ta, fara sa eziti si fara sa abunde in absurditate.

Iti trebuie patru secunde. Iti dau doua.

Te rog, mai stai.

Soulful.

2009-03-20T02:46:00.000-07:00

Hartaaaaaaaaaa.

Cautam strada, zona, obiective.

Ma tin strans in brate. Da, strans in brate si nu'mi dau drumul nicicum, ca sa nu cedam, gabi, ca sa nu simtim nevoia lui.
Am in mana fire scurte si ondulate de par si in suflet dor.
Sa nu se repete la nesfarsit, sa nu se repete la nesfarsit...
Sa imi explodeze zgomotos si dulce-amarui un inceput de martie in fata si sa se prelinga in vene, incercuindu-mi oasele haotic, colorandu-mi retina intr-un verde-albastrui copilaros, lasandu-mi semne adanci in unghii si gene.
Sa imi despleteasca parul incurcat de praf si aer cald, sa-mi stearga ochii de privirea aia seaca si ciopartita in mii de sunete, sa-mi deschida buzele eliberand melcii prinsi intre zambete strambe si ridicole si sa-mi mai ramana inca 96545563213213 de sa-uri, cum mi-a dorit ea, suierand frumos cu tastele prin parul ei cret.

Sa stii ca eu chiar vorbesc serios.

Ih uite, vezi? E cah. E cah si bine.

Damage control.

2009-03-19T19:18:00.000-07:00

M-a intrebat daca s-a intamplat ceva intre mine si mine. Iarta-ma, dar plansul tacut ma ajuta sa iti suport prezenta in camera. Sunt 6 ani asa. Cobor din pat si ma duc la fereastra, dar el ma trage de nasturii de la camasa atat de tare, incat ii simt adanc in piele. Multe plicuri pe alt nume si prea multe imprejurari in care a fost alaturi de mine. Imi sterg apasat buzele cu un burete ud si imi astup urechile, doar sa nu ma mai aud. Cum as putea explica aceasta propozitie? Sper sa n-auzi niciodata cuvintele astea. Nu seamana cu alte cuvinte. Si chiar daca as gasi pe cineva cu care sa vorbesc inauntru, sunt prea mari si grele.Nici nu incap in urechi. Sunt inchise in bile strambe de plumb si ti se rostogolesc in suflet, inainte si inapoi.

Am impaturit tricoul lui si l-am luat ca amintire. Apoi, mi s-a parut ca nu mai are niciun sens. L-am lasat fumand cu capul pe spate, plimband fumul pe limba-i ascutita, privind spre cer.

eat, pray, love.

2009-02-12T21:42:00.000-08:00

La inceput, a facut Dumnezeu cerul si pamantul.

Buna, suflet-pereche. Vreau doar sa te intreb cum iti mai merge, daca viata ta este asa cum ai visat.
Stii...uneori ma chinuiesc milioane de intrebari, am sentimentul ca imi lipseste ceva masiv, adanc, ce astept de ani intregi, ceva cu care sa ma contopesc.
Esti prelungirea mea, victoria mea, libertatea mea.
Imi pare rau daca nu sunt acolo sa te tin de mana, dar e o lume frumoasa, te rog sa ma crezi.
Doi copii nebuni, filiformi, ca 2 batoane de zahar albastre si rosii, ce zvacnesc violent la fiecare puls, cu nervi de un 9 ianuarie cald ce fac fiecare litera sensibila, copil nebun si prost care scrie adanc pe pielea mea, acolo in piept unde-i tremurul spasmic, ca de animal incoltit.
Iarta-ma, imi amintesc tot ce am zis. Am zis ca nu e bine. Am zis ca gata. Am zis ca nu e Dumnezeu.Am zis ca mi se pare ca gafez constant. Am zis ca mai bine tac.
Pot vorbi numai cand vreau eu. Pot simti numai cand vreau eu. Dar pot intelege totul. Ne potrivim atat de bine, incat e imposibil sa nu fim impreuna. E un must. Asa, ca trendurile sezonului.
Tremura pentru orice miscare a mea. Eu imi aprind o tigara si continui. Lasa, ma gaseste el. Dar mai intai, am sa mai mor putin, sunt istovita. Un personaj de roman e real atunci cand autorul stie totul despre el.
Cum facem? Nu stiu, ca e secret, dar el stie.

Midnight Melodic (Chase The Blues) - Terranova

In fata esecului.

2009-01-07T12:09:00.000-08:00

Ma indoiesc de tot si ca atare,neg totul. Simturile ma inseala,totul e indubitabil si contradictoriu.El nu,nu imi inspira o incredere absoluta intrucat ratiunea mea sa paraseasca rapid lumea reala pentru a se refugia in cea ideala,construita de el.S-a parasit adeseori in insolubilitatea lui,dar afirmatiile s-au ridicat impotriva altor afirmatii. Asa ca acum ma indoiesc,insa cu scopul de a gasi ceva de care sa nu ma mai indoiesc.

Asa ca ma prezint, si asta in mod inevitabil,in fata unor situatii pe care aparent nu le pot depasi,ocoli si pentru care nu am cale de rezolvare. Situatia in sine se mentine neschimbata in esenta ei,chiar daca pentru o anumita durata ramane ascunsa;o ignor,dar cand o constientizez,ma lovesc de ea. Nu ma va rapune,nu voi recurge la solutii imaginare si autolinistiri si nici nu ma adancesc in tacere in fata a ceea ce ma depaseste. El ce-a facut? A speriat viitorul cu frica trecutului si a prezentului? El sau eu,sau amandoi?

Totul curge si trece si noi cu ce ramanem? Cu nimic. Asa ca in ultima instanta,m-am hotarat sa fac ceva. Acest ceva,va fi cu tavan,pereti si podea. Si va fi doar al meu.

Imposibil s-o nimeresti.

2008-11-23T13:24:00.000-08:00

Dubla 1. Nici totalitatea regulilor si practicilor de "ceremonial" si eticheta diplomatica nu-l ajuta sa faca alegerea corecta. Sa-l ajut?--prin crearea unui act suplimentar al unui tratat in care sa-i stabilesc modul de aplicare,eliminand rezervele.
Hmm...mainile lui pe gatul meu...mainile lui pe gatul meu...
Asta-i inceputul definirii documentului in care sunt inscrise aceste "probleme" discutate parca la o conferinta,congres de natura interioara.

Dubla 2. O piele care se simte bine. Buricele degetelor,unghiile mele plimbandu-se de jos in sus,de sus in jos,trasand cercuri imaginare pe spatele si burta lui uscate de transpiratie,creand fara jena muzica usoara cu ritm viu,sincopat. Orasul lui e gol pentru o zi banala de luni.

Dubla 3. Dragostea si accesoriile ei in rol principal. Ma gandesc la interpretarea unei sume ale multor lucruri pe care le-am facut dezinteresat unul pentru altul atunci cand ar fi trebuit sa fim in cu totul alta parte,gandindu-ne la noi insine. Intreaba-l pentru ce anume mi-ar multumi,cum l-am ajutat,intreaba-l despre lucurile pe care el si numai el le-a facut pentru mine,intreaba-l cum il cheama,cati ani are si de ce ma iubeste. Nu stiu.
Hmm...mainile lui pe gatul meu...mainile lui pe gatul meu...climax acoustic.

Dubla 4. Imi face placere sa tac cu el luni intregi,sa-l percep si sa-l anticipez din priviri. Cateodata-i prea sec si rece,dar il inteleg ca se-ascunde--nu ma poate iubi cum vrea. Asa ca ma opresc sa locuiesc in el,in cer nascut din mare,in vantul care nu stie incotro s-o apuce. Isi aminteste --de mine naufragiata,cautand cu buzele pe trupu-i un taram mistic,scancete,gravitatii,avalanse,voci topite,maini calde strabatand timpul volatil,ochi obositi adormind;unul in celalalt potolindu-ne cuvintele,cautandu-ne,gasindu-ne--intre noapte si zi,cer si pamant;tacerea mea,tacerea ta.
Ce misto ar fi sa nu mi se mai faca dor. Ce misto ar fi sa ma fac mereu inteleasa. Telefonul suna. I-am supravietuit. Pentru ca pot.
Mainile lui pe gatul meu...mainile lui pe gatul meu...

cocorosie werewolf
Asculta mai multe audio Muzica »

Casa de suflete.E inalta?

2008-11-18T15:56:00.000-08:00

Centrare sugestiva pe o anumita stare de spirit.Motivul nu e reliefat,ci i se estompeaza conturul. Cu nervi de primavara si o atentie elementara precum un ceai cald,incerc sa ii anihilez panica.

Imi plac oamenii...sub orice forma,dar imi place sufletul lui in mod special. Sufletul lui instrainat de ceea ce face si ce nu spune,cu rataciri fara sens si dorinte de evadare din maini blonde,cu tot cu contrastele-i evidente ascunse prin tablouri asimetrice si zugraveli proaste.

Ma pierd in scenografii suprarealiste,complic datele,ocolesc miezul problemei.Uite-ma cum rasucesc obiectele si ma desfac,incalt realitatea,ma refugiez in imagini si imaginar,ma adapostesc intre umbrela si masina de cusut si-mi iau avant spre acest decor sofisticat de delicioase cadavre pe masa de operatii,intre draperii si delicii. Suprarealismul e mai mult decat o simpla teorie. Iarta-ma daca uneori sunt prea rece,analitica si logica. Is it possible you were hurt more than me?

Fac rationalizari mult prea depasite,stiu, Dizolvare,inecare,artificialitate si superficialitate intensa,inadaptabilitate.

Uite contactul nostru cu fapta. Am facut ceva nefacut? Parca avem un limbaj propriu si noi,cei care il vorbim,suntem legati de un secret comun care ne lipeste ca superglue-ul,dar ne pierdem prea mult in detalii,intrebari stupide si disecari de cuvinte ale unor fraze mult prea evidente. Cuvantul tau pentru mine,e doar o expresie a faptei. So scream,baby,scream.

Pot. Vreau. Stiu?

Si daca...(nu mai scrie pixul).

Cup of Coffee - Garbage

ne vedem la 5.te iau eu.

2008-11-05T07:09:00.000-08:00

Sa incepem. Nu cred ca mai vine cineva.
Carti si mult tutun. O dimineata cu prea multe semne de carte.Dorul parca s-ar exprima mai bine in alta limba. L-am pierdut eu sau s-a pierdut el de sine? Ma chinui sa-i rotunjesc gandurile cu viteza intreita,fata in fata cu aceleasi intrebari,de frica sa nu-mi scape raspunsul ca pestii cei lunecosi. El e aplecat asupra fricii sale,zambind cu-o ironie discreta,pierdut in iluzia unei transcendente salvatoare. Are mult prea multe intrebari de pus,si toate dintr-o data. Simt ca i le pot da,insa pe rand,si nu in forme uzate si obsesive. Altfel,eu am sa ma incurc,iar el n-o sa le priceapa.

Sa va spun despre noi. El descopera in mine ceva infinit de familiar,ca si cum n-as fi cine sunt,ci o fiinta de mult cunoscuta. Eu sunt trupul absurd al lui si literele lui stacojite;eu sunt locul in care exista el si patul lui in care doarme.Asezata timid pe sinele reci de cale ferata,el vede in mine pe cineva care-i ingaduie sa prinda cel mai bine in cuvinte acea realitate interioara fara margini. Stie ca pot taia atomii cu dorinta,si ma uraste cand il privesc cu ochii mari de copil si il descopar in acelasi timp. Si cand din sinele dure din fier ii patrund numaidecat adanc in craniu,ma mai simte si acum..Noi nu suntem cine-am fost in ultima conversatie pe care am avut-o.

Sta nemiscat,ii lipseste curajul,e mut,dar vocea lui devine tipat si in timp ce nu rosteste aceste cuvinte,isi pune mainile la urechi;iar in ciuda a ceea ce pentru el trebuie sa fi fost o tornada de zgomote,furios,ii incepe vocea a sopti abia perceptibil. Varsa in ochi si lasa asa. Stiu,ti-e dor.

2008-11-04T06:50:00.000-08:00

nu-i interzic s-apara in fata usii,nu-l alung,caci e deghizat si apare cu-o punctualitate induiosatoare si ma arde cu continuarile firesti ale unei conversatii spirituale..

fara insistente patetice, il ghicesc printre randuri si ma fascineaza preocuparile lui atat de variate, incapatanarea lui inconstienta cu care incearca sa umple cu ganduri si emotii un recipient atat de rece cum sunt eu.

e ca printr-un proces de alchimie,ii cunosc pe de rost gandurile preferate,nu-mi vorbeste dar eu sap cuvinte si i le culeg de pe chip...

cand zambeste,ochii incandescenti i se aprind si mai tare,imi simte sublima forta de-a iubi si el nu..sub nicio forma nu fuge inapoi in trecut. avem doar patru minute...sa ne treaca fiorii prin sira spinarii,sa respiram aerul celuilalt,sa se simta la locul lui in locul meu,sa traiesc prin el...patru minute in care sa traga paturile de pe mine si sa ma acopere cu buze,sa preschimbe secundele in luni si minutele in ani...patru minute in care el sa sufle din greu,sacadat,dinamic incat sa nu-i mai ajunga aerul...

e suparat pe mine si ridica tonul si-are dungi si linii in priviri..l-am muscat de buza dar el nu pricepe...nu pricepe ca nu vreau decat sa-i intru-n sange...

oare stie ca din gura lui vreau sa aud doar doua cuvinte? si oare stie care sunt? de cine ti-e teama? ca or sa ti se duca toata iluziile la fund,ca marea e pe cale sa le inece? te imbraci si repede...mergem sa le salvam.tu si eu.

eu nu vreau multe dar...vreau si simt ca vreau cuvintele alea doua sa porneasca de la el,fara indemnuri,fara sa le discutam cu toata gravitatea ceruta de imrejurare ...pentru ca...pai pentru ca e foarte simplu...iti dai seama de un lucru daca ii spui pe nume ...asa il vezi mai bine,l-ai definit si-l simti acolo..in mijlocul pieptului..

cum faci sa salvezi un sentiment de propriul asupritor,adica timpul?

Ecou slab.

2008-08-20T11:00:00.000-07:00

Si daca l-as putea invinge cu priviri? Sa faca implozie de la versurile ce-mi curg din buze...ii vorbesc in rime si nu stiu de ce...Ma sucesc,el pleaca,se intoarce,ma respira sau nu ma simte...

Daca azi ar fi ultima zi,ce-ar face? M-ar vedea,m-ar auzi,m-ar asculta,m-ar certa pentru toate partile din mine,m-ar ierta pentru ele? Poate m-ar condamna intre pereti imbracati in alb,m-ar aseza pe pantalonii lui plini de scrum,cu morfina iesindu-mi din pantec,cu zambete venite din inalt si-un ceas stricat..nu mai e timp si-l doare...

Tremura si-i speriat de vant cu chipul hasurat in riduri si regrete ascunse. Nu-i cer prea multe,nu...nu-i cer...pentru ca e prins in mii de ganduri si tace. Nu-l aud,dar vreau caci din gura lui orice ar suna bine oricum.

Ascunde-te de timp si fugi,si stai in loc si fa-ma sa raman,si du-ma aiurea,da-mi voie sa te respir doar atat cat sa nu ma sufoc.

Se teme si inca fuge de el,se ascunde in propriile palme...eu i-as pastra esenta,chiar daca isi schimba forma...e de la febra,e de la tremur...acum ma simte,acum ma pierde...

Oare mai are vreo frica in el pe care si-o manifesta doar in interior?
Love - Patrice

patru degete de la o mana.

2008-08-11T16:01:00.000-07:00

Am realizat ca n-am sa ma plictisesc nicio secunda. Cu minte de ceai si smochine-n par dansez cu amatorii de zmei din parul lui. Nu,lui nu-i place parul lui. E prea lung. Marturisesc cu toata sinceritatea ca termenul " par lung",in orice acceptiune a sa -cand vine vorba de el- ,nu are sens pentru mine.
E un maraton cu el. Al sentimentelor. Dau navala ca furnicile. Dar maratonul meu nu e ca o proba de rezistenta,nu alerg peste garduri inalte,chiar daca uneori asa simt. E mai mult o proba de spirit. Si nu,nu ma lasa inima. Se misca ceva,si ma ustura,caci el are gust de menta cand il sarut.

El are nevoie de-un cronometru,de-un ceas,de-un timp..

As vrea sa m-astepte pe nisip in prag de rasarit sa alerg printre cuvinte. Sa ma ia in primire degetele lui,violete in lumina din spatele meu, s-apas tot ce simt cu buricele degetelor,sa iau buze si ochi si fire de par in primire. Jumatate om,jumatate gelatina si toata numai sunete. Anotimpurile se schimba cand ma ia de mana.
No Doubt About It - Gentleman

Multiplicari strambe.

2008-07-28T13:56:00.000-07:00

Cat blocaj,cate cuvinte intortocheate si marturii fara sens si complet inutile.De absurditate nici nu mai vorbesc...Nebunia incepe dis-de-dimineata cand curge jazzul din frunzele de pe balcon.Cu muschi de aer si sange-n plamani.Exista pentru fiecare din noi modificari pe care le suferim,pentru oricare dintre noi,cei care am raspuns la intrebarile mute cu "da".Eu trasez conturul,forma o alegem noi si el are voie sa se joace. Nu stiu,dar cateodata raman pe loc zambind. Doi oameni sub o umbrela,cu tot cu sfiala de a da totul,de a fi totul,cu tot cu perceptiile tremurului din difuzoare.Artificial sanctuar.Experiment paranoic inmuiat in non-sens,paranoia e a mea,frica a ta,iar ecourile stanjenitoare,discutiile de pe fundal imbalsamate in ambiguitati,energii luate razna,mainile-mi firave strivite in palmele lui apar neinvitate..Visez la metamorfoze stranii si echivoce,posedandu-i timpul,diminetile,mult mai multe cuvinte prost intelese substituite cu buze.El,divizat in sunete si culori,cu capul lasat usor pe spate privind parca urmele tigarii mele.Si cred ca asa va fi mai putin absent,inecat in dansuri de sapun,intins pe zambete inocente cu ochii inchisi.Tresare incet dar respiratia ii este sacadata,inima-i bate frenetic.Fara desene si fara voci,se joaca cu mana dreapta-n parul meu,iar eu il sarut pe gat,acolo sub ureche,sa-i ramana sunetul buzelor mele atingandu-i pielea,adanc in timpan.
Euforii ascunse in vene aglomerate,ganduri similare si contradictii bine sudate.Pierdut in ganduri curbe si dorinte ilegale.Ce ii misca constructia sa? Ce este el si cum il invalui pentru a-i conferi statutul optim?
Il incui intr-o oglinda. Sau nu,mai bine nu. Mai bine il sculptez din zahar ars si-l rog sa nu se supere daca-i disec deliciile cu buzele,fara nostalgii caste sau pareri departate de rau.
Si-o sa zambeasca involuntar, bratele i se vor deschide iar ochii i se vor inchide. Si..si am sa-i inlocuiesc retina..sa vada mai mult. Si-o sa dispara frica,caci ea insasi se va speria. Si de simtit..va simti si singur. Si pana la urma ce e? Teama de a te pierde sau teama de a pierde?
So I Thought - Flyleaf

can i offer you some reality?

2008-07-18T08:15:00.000-07:00

Eu scartai. El scartaie. Se-aud scancete de copil abandonat,dar se pierd fara urma. Eu ma smulg din multime si-mi inclestez bratele in jurul lui, si da si nu. Si da, ma agat de el si da, ma legan si nu, n-am sa plec si vreau sa cresc aici in bratele lui. Acum sunt aproape imateriala. Indivizibila,o entitate de neocolit. Traiesc de pe urma adrenalinei din venele mele,caci stationeaza el, si uit ca pe-acolo trebuie sa curga doar sange si nimic mai mult.

Ganduri in deriva si-un insectar de amintiri. Fragmentez la nesfarsit priviri dispuse pe perne albastre. Ce naiba?! Ar trebui sa-mi cer iertare ca astept dezgolita si cu sufletul deschis? Tu esti acele 10 minute pe care mi le doresc in fiecare dimineata pe langa o cafea amara si-o tigara.

Secrete din mine si din trupul meu si cioburi ramase in suflet. Le disec masochistic asa ca paseste atent.

Still a little protective about the people he lets inside. El nu vorbeste,caci cuvintele nu spun prea multe despre el.

Si oglinda ce minte care e? Sunt ocupata acum,iarta-ma te rog, I'm pushing the obstacles away..

Cu el,insasi notiunea de timp e iluzorie.Hai sa ne scoatem de la naftalina. Hai sa contruim in interior. Sa tesem din mine si din tine un noi. Eu cu incapatanare iti zic ca nu. Nu plec. Si el? Nici el. Unde sa plece cu jumatate de suflet?

The Cat Empire - The Lost Song (live)
Asculta mai multe audio Muzica »

a little less human.

2008-07-08T04:46:00.000-07:00

E sub forma unui dreptunghi. El se prinde de romburile albastre de pe colturi care incadreaza acest sir si se intinde peste cercuri si se roteste...iar eu cu ochii in imaginea distorsionata incerc sa ma gasesc. Si stiu ca sunt acolo dar el se ascunde,si fuge si se ridica in palme si-mi explica ca rosu+verde+text negru=noi,un nu-stiu-ce-fel-de-noi...Tabla pre-oxidata din mine in combinatie cu metal comun,aspectu-i patinat,incretit,cu finisajele tale manuale pe coapse...Hai pune un punct galben si lasa-i pe ceilalti. Nu ma sperii,dimpotriva...Inaintez. Tu?

Mi-am cumparat o sita mare deasa...cu bratari de soapte decorate in piele si incrustatii. Iar el,dezbracat de haine in mainile mele e speriat. Si nu vrea sa taca si sa priveasca inauntru,si-mi spune ca o sa doara. Am zis eu ca va fi usor? Ai vrea sa fie?

Si-am alergat spre el si iar si iar...dar melcii ii joaca pe limba si i se opreste respiratia si il aud batandu-mi in vene sacadat. Si imi opresc intrebarile in pamant si tac,si simt si iar si iar...si alung zvonurile rele,dar ele se intorc ca un bumerang. Nu-mi pasa. Alunecata pe trepte ma lovesc,cu pungi la ochi si mov prin sprancene. Genele dor. El se zbate-n ochii mei. Eu n-am puteri ca sa adorm..

2008-07-07T09:50:00.000-07:00

-restul reprezinta totul.
-si daca eu vreau nimicul?
-parola este...
-poate ai fost prea ocupat in ultima vreme si ai uitat de jumatatea ta.
-ma iubesti?
-clipesc in gol.
-sigur ma iubesti?
-e-adevarat iti jur pe zei.
-poate fiecare din noi ne avem,undeva ascuns.
-dar ma opresc.caci mintea mea...
-visez la tine.
-taci mah.
-cu tine nu-mi permit sa ma pastrez.
-ma indoi.
-clipesc in gol.
-te iubesc taind spatiul din preajma.
-virtual prezent.
-real absent.
-esti convins?
-te simt doar cand uiti sa-ti inchizi sufletul.
-vreau sa te amestec.
-nu te juca cu lumile mele.
-am sufletul vechi si ruginit.
-tu imi adormi cuvintele.
-eu azi doresc intregul.numai azi.
-imi trebuie esenta.
- e timp fara spatiu.
-da-mi sufletul sa ma imbat cu el.
-ia'l.

Soulstorm

2008-06-07T00:28:00.001-07:00

Eu ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare?

Cateodata asa se intampla. Ratacesc aiurea pentru a afla unde e "acasa" si unde mi-e sufletul. Imi bate inima atat de tare incat mi-e teama ca zgomotul ei ma trezeste.

Fetita dn buzunarul stang cu buze de migdale crapate crede ca sunt o ciudata. Poate pentru ca niciodata nu imi asortez hainele. Sau poate pentru ca sunt o ciudata. O simt bajbaind ca o fantoma prin magazinul de lampi asezat in captuseala, cu gura mirosindu-i a omleta si suc de rosii. Fara arsuri de tigara,fara fum in nari,fara scrum in lobul urechii.

Eu nu-mi mai tin minte copilaria. Doar accentele vagi ale unei palme la fund-replica a vreunui raspuns obraznic- ,genunchi juliti si poate,o minge-doua din plastic rosu cumparate de la magazinul din colt. Ah da! Si bomboanele galbene cu calciu.

Ma trezesc noaptea asumbrita de sunete ascutite pana ma dor si ma ustura buzele, si imaginea unui zambet structurat intr-un mod foarte ciudat. Un zambet cu strungareata. E de bine. Spatiul e intotdeauna binevenit.

In timp ce eu stau atarnata in van intr-o parte ,ca pastele in sos amar de ciuperci congelate,la 3 strazi distanta,la etajul unu al unui bloc prost varuit,o femeie plange caci i-a murit copilul. Vad poza lui pe cutii de lapte pasteurizat,in timp ce furculitele plutesc condamnate in apa lenesa din chiuveta...Nu l-am cunoscut,dar imi place sa cred ca picta regrete,iar esentele bucatilor de praf le tinea ascunse in clepsidre mari de lemn.

Cand mi-e frica,eu imi trag firele genelor. De cele mai multe ori chiar le smulg,si-mi lacrimeaza ochii de la frig...

Cred ca m-am obisnuit si-am invatat sa iubesc ideea de a nu sti,incertitudinea...O tin strans in brate si nici ca-i dau drumul.

Eu cresc...

Si mi se face iar dor...

2008-05-29T09:04:00.000-07:00

Azi ma simt incomod.

Inchid cu o pleoapa grea toate lucrurile din jur, si le sting si le distrug si le calc in picioare si le arunc... Azi nu suport privirile care reusesc sa-mi vada goliciunea. Incerc sa trec peste interogatiile existentiale grave si nu-mi mai ramane decat un teatru de idei.

Gasesc sensuri apriate si finitul,unde e? Pentru ca fac legaturi,dar timpul le desface; pentru ca ma apropii de alte chipuri si alte sentimente,probabil ale lumii moarte...Totul are viata?

Si semnul dependentei mele unde e?in nisipul antropomorf si insectele aptere?

Sunt forme naive de penitenta si ignor conditia mea de fiinta fragila si... aceste doua scoici sunt alcatuite dintr-un dialog cu mine si cu dublul meu,si...marea e amara si nervoasa si...eu sunt un simplu pescuitor de nori.

Vad lucruri si praf si tot ce-a mai ramas e-o lumanare intr-un suport de sticla albastru pal si nisip murdar si scoici colorate si albe si...o stea de mare.

Nunate de autocompatimire in glas? Nici vorba. Eu nu sunt decat un simplu factor in aceasta totala redistribuire a sensurilor.

...

2008-05-29T08:28:00.000-07:00

Si simte mirosul durerii si o senzatie acuta de abandon,iar mirosul o face sa se zbata in infinitul eternitatii. Deghizat in EL se instala in ea cu forta,in toate modurile posibile. Si ea lupta,si tot lupta,iar el statea senin si calm printre ruinele cladite in ea. I-ar fi luat totul...totul...pana si ultimul refugiu cand o jefuia de trup,ca si cum ar fi fost o datorie pe care trebuia sa o achite. Iar dupa tipete si plansete abominale si mirosul lui abject urma tacerea ei. Ce era asta? Abnegatie?

Bajbaia in cautarea ei prin ceata deasa a umilintei sale,prin imaginea privirii lui grotesc distorsionata si prin vorbele lui aparent inofensive care faceau gestul sau sa para o simpla tulburare a sangelui. O dezbraca pana la ultima durere si ultima vanataie,numai ca intotdeauna mai ramanea una dedesubt. Si se lasa prinsa din nou,pentru ca usura o durere prin alta. Si in bezna otravita a noptii si printre cearsafuri patate de amenintari ca "gata!pana aici!" si suvoiul lui de vorbe care atrageau dispretul ei ,rasar dureri mult mai profunde si ascunse. Stau sub covor...
Sunt fapte pe care le uraste,dar le poate anula. Pentru ca a ridicat un zid de neintrecut in jurul lor,iar tacerea si tremuru-i spasmic au devenit un canal subteran de comunicare pentru ea...

Si-acuma...respira ca un om care tocmai a alergat.

Nimeni nu mi-a spus nimic,eu nu mi-am spus nimic,nu pot sa-ti explic nici pentru "o data",nici pentru "de doua,de trei,patru ori.." Din ce esti facuta? Nu intelegi intreaga marsavie a faptei? Nu intelegi ca te-ai degradat si tu o data cu el?
Destul! Si daca m-ar / m-as fi ranit mai putin?

Dulce si-amar

2008-05-06T07:44:00.000-07:00

"-E lemn de mahon si are gust dulce. -Ba e cedru si e dulce. Mahonul e amar... -Si lemnul doarme,nu? N-are ochii deschisi,dar ii simt trepidatiile inimii. Il respira pe Dumnezeu. - E bine ca doarme. Hai du-te si descopera-i intimitatile..."

Ma emotioneaza pentru ca e o camera alba goala si o saltea crem. Si ea doarme pe perna mea. Inima bate ca o tradatoare si as vrea sa n-o ascult. Fara sa am ceva de spus,ma lasa prada ei neconditionat. Imi face bine,imi mangaie sufletul... Nu mai sunt singura cu nicotina,sunt singura cu mirosul pielii ei. "-Lasa-ma sa-ti imprumut timpul,nu vreau sa ti-l fur",ii soptesc,dar ea viseaza...
Prima tigara,prima zi de scoala,tremurul vocii mele la primul "buna",rosul din obraji la primul sarut pe frunte,trecutul intunecat. Prima prajitura cu visine a mamei,prima lacrima,prima vanataie,prima durere,si-a doua si-a miia,primul zambet si ultimul,prima bataie a inimii si ultima;pe toate vreau sa le cunoasca pe de rost.

Frontiere,bariere,limite si ziduri ale timpului;si-ale mele pentru ca sunt complice.

Acorduri de jazz si-o tigara ce stinge parchetul...

Dimineata evadata de sambata cu mirosul tau,cu ganduri lipsite de inteles,cu glasuri lipsite de identitate si individualitate ce striga in abis.
Ii rotesc parfumul in degete inca o data,imi cobor sufletul pentru ultima oara si ma arunc in ea.

Rujul rosu

2008-04-08T22:12:00.000-07:00

Pe ea o cheama Lulu. Locuieste inchisa intr-o mansarda, fara usi,doar ferestre. Lumina soarelui se afunda in parul ei zi de zi. E inchisa pentru ca nu vrea sa iasa. De ce ar face-o? Aici poate sa cante. Aici se are pe ea. Aici ea nu cunoaste niciun fel de ingradiri. Dar viseaza...
Tace malc cateodata si priveste incruntata certandu-se cu peretii. Ea a gresit prima. Dar ce vina are ea ca ei sunt gri? Uneori e furioasa ca norul din stanga e mereu in contradictie cu dorintele ei. De ce pur si simplu nu lasa soarele-n pace?
Sunt hartii rupte si obosite de timp pe jos,unde ea astearna confesiuni. Ale ei,ale cui altcuiva? Cu toate ca...de multe ori imprumuta din trairile podelei strambe si mereu asculta pe furis durerile perdelei albastre. Nu ii cere voie. Nu are de ce. Lulu are dreptul de a face ce vrea.
Azi isi uraste ochii. De ce? Pentru ca de prea multe ori n-o asculta. Stau pititi sub buclele parului si hoinaresc fascinati pe caramizile strazilor...Ea nu le da voie sa plece. "-Au innebunit! Le-am dat atata libertate si acum ei vor sa plece?! Ei bine,nu! Nu si nu! Am sa-i tin strans inchisi pana o sa-i doara. Stelele or sa le duca dorul...dar nu-mi pasa. Nu si nu!"
"-Imi astern pe hartie povestea,dar n-am nici nume,nici chip,chiar daca ma cheama Lulu si am parul blond. Nu-mi amintesc nimic si nici nu vreau. Cateodata am senzatia ca simt buzele fetei cu parul negru din buzunarul camasii de noapte, si le consum febril,cu disperare...Ii sterg rujul rosu cu atata acuratete ,de frica sa n-o patez...Eu nu inteleg de ce se-ascunde-n buzunar. Cand iese,se uita-n jur cu privirea-i acvilina si totul ingheata. imi spune pe nume ca si cand vocalele ar fi simple ecouri si are efectul unui analgezic...Cand ma iubeste,ea nu vrea sa stea cuminte si sa pastreze tacerea. Ea nu e genul conservator. Va izbucni in cuvinte alambicate si le va venera de fiecare data cand le va spune. Insa azi e..schimbata. Si-a taiat stanci din propriul trup si sta pe ele. Ea nu stie ca notele inalte din tacerea ei asurzitoare varsa lichidul din pahare. Totul tremura azi...dar ea tace. E suparata? Si daca da,pe cine? Pe ea,pe mine, pe voi?

Mi-e dor

2008-03-07T08:23:00.000-08:00

Am obiceiul prost sa ma afund in trecut...si sa raman acolo. Ma pierd in locuri pe care am fost,banci pe care am stat,poteci pe care am pasit...sentimente peste care au trecut ani dar inca sunt la fel de reale. Am impresia azi ca ametesc de la atatea amintiri,ca simt vantul primaverii anului trecut,sau ca inca am gustul cozonacului bunicii pe care nu am cunoscut-o niciodata pe buze. Ma pierd iremediabil in poze demult facute,dar la fel de vii.Mi-e dor de multe...si vreau amintiri noi...

Poveste...

2008-03-03T06:27:00.000-08:00

Marea e putin amara. Dar ea e dulce. E noapte,iar ele se tin de mana. Au soarele in vene si-n priviri. Vor vama,nisip ud,valuri cuminti si melodia lor pe fundal. Ea face dragoste in parul ei. O priveste,dar chiar o vede; o aude,dar chiar o asculta. Ea ii iubeste mainile pentru ca atunci cand o atinge,chiar o simte. E magica...
O contempla in timp ce deseneaza cercuri imaginare pe pielea ei uda. Crede ca fiecare milimetru din trupul ei are o poveste. E plina de amintiri,zambete si ganduri frumoase. E la fel de perfecta ca povestile cu creta de pe asfalt colorate de-un copil. Se imbata cu mirosul ei,se intoxica cu gandurile ei in timp ce-si afunda tristetile in plapuma si se regaseste in imbratisarea ei. E divina si nici in povestile cu zei nu ar suna mai bine.
O tine de mana cand merge si daca se impiedica,ea o prinde si o tine si mai strans. Ii ia sufletul de pe podea si i-l lipeste la loc. N-o saruta niciodata cu ochii deschisi,pentru ca se pierde prea mult. Si tremura...
O priveste pe furis cand e singura pe banca din parc,si-o deseneaza. Zboara pe strazi,calca pe frunze uscate si se salveaza una in ochii celeilate. Covorul le simte pe amandoua si peretii le privesc curiosi. Impart aceeasi tigara si privesc fascinate fumul amestecandu-se...
Corpul ei e moale si fin,iar cand o canta,are sunetul unui riff de chitara. Se ingroapa in bataile inimii ei si respira impreuna.Ii adora zambetul de joi dimineata si se mira cum de nici painea facuta in casa a bunicii ei nu are gust mai bun ca pielea ei. O dezbraca cu cuvinte si amorteste de placere. Se ascunde in ea,perdele ii sunt genele si incearca mereu sa ii ghiceasca necunoscutul. Curge prin ea,se topeste-n palma ei,ii alearga prin vene si n-ar mai vrea sa se opreasca. Forma sanilor ei e perfecta si ii mangaie rusinati mana. Cand o doare si plange,ea ii tine inima in mana si-i da din nou bucati de viata. ..
Isi pun toate visele intr-o valiza si pleaca. Cu Personalul. Sa fie ele doua. Si marea...
Frumusetea e in ochii privitorului. La fel si perfectiunea..

2008-02-28T04:53:00.000-08:00

tegan and sara state of mind day...:)

uhmm...

2008-02-25T09:09:00.000-08:00

Am ramas putin surprinsa sa primesc commenturi gen "de ce nu mai scrii". Nu credeam ca cineva chiar citeste blogul asta in mod regulat. Timp am sa scriu,dar mi-l organizez prost. Iar cheful imi vine repede,dar in acelasi timp greu. Imi petrec timpul lately doar gandindu-ma. Incerc sa-mi aduc aminte de mine,de cum eram. Rebela,imi spune mama. Eu la 9 ani nu aveam ora de venit in casa. Incalcam toate regulile,si dadeam ordine la toti. Eram imatura cat incape. Baietoasa,jucam fotbal cu baietii si ma bateam parte in parte cu ei. Eram rautacioasa cu lumea cu usurinta cu care dai "buna ziua" doamnei dragute de la trei. Nu toleram "nu" ca raspuns la ceva ce voiam. Cu toate astea aveam 10 pe linie si mergeam la toate olimpiadele,faceam sport de performanta ,eram si in cor si la teatru. La 13 ani am inceput sa fumez. La 14 ani eram deja o betiva notorie. Nu acceptam sa mi se impuna nimic si obligam pe toata lumea sa faca cum vreau eu. Eram sufletul petrecerilor,populara si imi placea. La 15 ani descoperisem hasul,si cu timpul alte chestii.. La 15 jumate' am fugit prima oara de-acasa. O ardeam prin cluburi,cu nu-stiu-ce-masini si mai mereu pe tocuri. Nu ma simteam bine asa dar imi placea sa cunosc "persoane misto" si ma credeam cul.
Eram fake si recunosc asta.
Apoi deodata-si nu stiu de la ce a pornit-,am inceput s anu mai ies,ma saturasem de tot,ma lasasem de baut,incepusem sa privesc lucrurile altfel. Stateam in casa(macar asa mi-am dezvoltat cultura muzicala) si cteam tot ce-mi cadea in mana. Renegam persoana care obisnuiam sa fiu. Incepusem sa ascult,sa nu ma mai pun pe primul loc si sa incerc sa ajut.
La 18 ani am fugit a doua oara de-acasa. Tot atunci am intrat in coma doua zile.Avertismente de exmatriculare,probleme cu politia,procese la tribunal,scandaluri cat cuprinde si o multime de "prieteni" buni.
Recunosc,sunt momente cand recidivez,insa ma ridic repede. Sunt constienta ca vor mai fi.E ca si cum ceea ce am fost e inca parte di mine si mi-e greu sa renunt total la asta. Am inteles ca eu sunt cela mai mare dusman al meu. Cred ca am trecut prin multe si totusi,incredibil de putine. Am invatat sa apreciez mai mult. What was the breaking point? Vara lui 2007.When my whole world came crashing down intr-un mod groaznic de evident. Ziua cand cea mai buna prietena mi-a murit. E ciudat cum te schimba si cate lucruri te face sa realizezi. Si mai ales...cat de mult doare si cat de dor poate sa-ti fie. Uhm..i guess i should be thankfull that i got the chance to meet her. Sometimes i think pain is the only way to happiness.
Banuiesc ca lucrurile din trecut nu prea mai conteaza si acolo ar trebui sa le las incuiate. Vreau sa pastrez cheia insa. Acum am 19 ani,bacul,admiterea la facultate in curand ..si un intreg viitor in fata. Nicio absenta la scoala(:D) si o viata,pe cat de linistita,pe atat de haotica. Trying to be better everyday,trying to make a difference,trying to change the world one person at a time. Si pe cat posibil,un zambet frumos pe fata. Acum imi doresc mare. Si nisip cald si ud. Si o melodie frumoasa pe fundal. Si m-ar face fericita.
Sunt mandra de un sigur lucru,ca inca incerc...

De la ce a pornit totul?

2008-02-12T10:41:00.000-08:00

Ma intreb de ce fuge de soarta cand stie ca n-are cum s-o evite. Sau cum de lasa pe altii sa aleaga in locul ei. Fuge speriata ca pe un deal abrupt. Mi-e frica. Mi-e frica sa nu fuga o data cu ea si salvarea sa. Priveste lumea cu ochi mari care se misca frenetic in spatele pleoapelor. Ea poate face cerul sa se miste cu totul dintr-o singura privire. Lumea se roteste pentru ea.
Se intreaba mereu de ce sunt copacii atat de inalti. Cateodata simte prea mult si asta o trezeste din somn. I se pare ciudat si ei cum de uneori are impresia ca iarba nu e verde si ca nu vede cerul.
Imaginile se deruleaza prea rapid prin fata ei ca sa mai poata intelege ceva concret. Daca ar vrea,le-ar putea opri cumva,dar inca nu stie asta.
Priveste oamenii de pe strada si i se par grabiti,dar ea crede ca ei de fapt nu se duc nicaieri. N-au scop,nici destinatie,nici motive pentru a le avea. Ii place cand vede lacrimi umpland ochelari de vedere.
Astazi se ineaca intr-o lumina alba,timpul accelereaza si decelereaza ba mult prea repede,ba mult prea incet. Orasul e mare si ea e mica. Strazi,blocuri,lumini,cafenele,reclame,viata,moarte..Unele lucruri par mul prea clare.
"Unde sunt? Pe unde merg? Am mers atat de mult?". Nu conteaza. Pe ea o ghideaza picioarele si gandul ce-o duc departe. O ia pe unde e umbra,impreuna cu o spaima necunoscuta ce vine din inlauntrul ei si-o face sa tresara la orice zgomot sau atingere. Simte ca supravietuieste. Dar cui?

Pofte de vineri

2008-02-08T08:03:00.000-08:00

E 5 jumate' dimineata si ca de obicei,somnul e departe de-a fi aproape de mine. Traiesc simplu. M-a intrebat cineva cum mi-am petrecut ultimele doua zile. Simplu:nu acasa,de obicei singura (multumiri prietenilor,because for some reason,they always trust me with keys),televizorul fiind in permanenta deschis (althought there's almost nothing interesting to watch),singurele lucruri care mi-au captat atentia fiind documentarele despre Albert Einstein si Ian Flemming de pe History. Cartile (ce intotdeauna trebuie sa cuprinda drame,trairi interioare si musai crize existentiale..) stau intotdeauna neintrebate pe noptiera. In mod surprinzator,dimineata ma prinde intotdeauna pe canapaeaua extensibila din bucatarie ,cu vedere spre bufetul "organizat" intr-un mod haotic, cani si farfurii nespalate,servetele umede cu miros de lamaie si o oja maronie. (Cafeaua si tigarile se subinteleg). In mod si mai surprinzator,locul lor ramane complet neschimbat.
And for some other reason(da..sunt constienta ca ma repet), mi-as dori sa fiu acasa sa simt mirosul cozonacului de sambata al mamei,fumand o tigara,contempland tavanul si ascultand melodia ce acompania postul lui Ladystarlight, "Poate la anu' mama".
Cum spuneam:traiesc simplu.

Introducere

2008-02-07T23:13:00.000-08:00

Trebuie sa ma prezint. Sunt simplu Gabriela...sau Gabi. Mi se spune de obicei pe numele intreg atunci cand cineva e suparat si tonul vocii e indubitabil ridicat iar accentul pus intotdeauna pe consoane:GaBRieLa. In rest mi se mai zice in mii de feluri,toate rezervate fiecarei personalitati pe care-o posed si mai mult ca probabil mi se va mai spune si altfel decat s-a facut pana acum din simplul motiv ca alte personalitati sunt inca in curs de dezvoltare. Blogul meu nu este menit sa te faca sa razi,insa daca te-ar face sa-ti ridici semne de intrebare,ar fi mai mult decat de ajuns. Nu are nici vreun scop ascuns. Oricum niciodata nu ma rezum la relatat simplu si fara tot felul de mesaje criptice,ma pierd in detalii,asa ca nu ma astept sa aveti rabdare. Am 19 ani si am avut 3 pisici pana acum.Restul il voi afla pe parcurs. Buna dimineata!

Si acum?

2008-02-06T07:01:00.001-08:00

Nici nu mi-am dat seama cand s-a inserat. Are efectul unei nedumeriri pe care versurile au imprastiat-o. Explicatiile bat la o usa intredeschisa...descoperiri mult prea neasteptate. Lamuririle regenereaza rana? E aiurea ca dupa afirmatiile ce vor urma unei discutii viitoare,va fi greu sa ne purtam de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Ar fi mai usor sa sa-ti scriu totul pe o foaie subtire cu scrisul apasat,bagata intr-un plic odios de un verde intens,incercand subtil sa-mi dovedesc capacitatea de creatie. Ma adancesc in cautarea si intelegerea motivelor,cum ai cauta iubirea adevarata intr-o mare de oameni si sentimente.
Ma uit pe geamul "patat"de amprente si nasuri turtite,privind mersul oamenilor,dorind sa-i transpun in scena. Cu tot cu gandurile,trairile si complexele experientelor lor de viata. Sa-i aud cum gandesc,cum privesc,cum simt,iubesc sau cum sufera. Sa ii invat ca la o ora de curs.
Stiu ca n-as vrea sa te vad ca suferi in tot corpul ca si cum ti-ar reveni durerile,pentru ca efectul anestezicului a trecut mult prea repede. Gandirea mi-e oricum dezorientata,asa ca am sa ma folosesc de toata logica de care inca dispun. Nici nu vreau s ate deprime ca o insulta nemeritata,vreau sa stii ca te poti baza macar atat de putin cat te-ai sprijini pe un picior recent bandajat. Imi pare rau ca nici macar nu mai incerc sa-ti definesc parfumul.
N-as mai vrea sa te intreb stangaci si penibil "-la ce te gandesti?",pentru ca de multe ori raspunsul in sine ma enerveaza si ma crispeaza mai mult decat asteptarea lui.
Stau prea mult cu sufletul ghemuit.Mi-e greu sa-ti explic de ce.
Nu vreau sa fie o absenta a absolvirii vinei si vreau sa aiba o sonoritate independenta de continutul contextului. Insa autenticitatea acestei "sonoritati" este de fapt,de ordin interior,subiectiv. Ma simt ca o femeie durdulie incercand sa treaca printr-o poteca mult prea ingusta,preferand insa inconjorul ei. E o oarecare dificultate acolo.Nu vreau sa ma cenzurez,nu vreau sa-si piarda vorbele din substrat ajungandu-se la anularea scopului propriu-zis. Vreau sa auzi pana si ecoul.
"-Pot sa-ti fac o cafea intai? Si sa fumam o tigara inainte?"
Nu vreau sa-ti para ca o "poezie" tradusa dintr-o limba uitata de mult si neavand un dictionar la indemana. Iarta-ma ca nu gasesc amestecul,ca gura nu mi-e foarte mobila si ca de-abia pot articula vreo vorba,ca imi framant figura si ca imi trec limba peste buza de jos ca sa mi-o umezesc,ca mana mea ramane inerta in a ta si ca toata puterea deciziei luate se consuma treptat in privirea si respiratia sacadata. Parea mai usor in fata oglinzii.
Stii? Esti de-o frumusete incerta,de o tulburatoare apasare uneori si alteori ca o mangaiere a unei corzi de chitara.
Miroase a versuri si ma inspira. Miroase a acuarele si ma face sa vreau sa te vad pictand.
Masa are patru picioare sprijinite,iar scaunele sunt asezate strategic,parca asteptand greutatea cuiva. Caloriferul e pistruiat de rugina si tare mult as vrea sa gust din bomboanele cafenii de pe masa. Le privesc timid pe sub gene,cu ochii mari de copil.
Stii ca vorbele doar repeta ce-mi spun ochii...nu? Sa vorbesc foarte repede,subliniind doar esentialul si sa scad brusc vocea cand rostesc consoanele? Sau sa ma sincronizez cu ticaitul ceasului?
Nu vreau sa piara totul dintr-un singur clipit din gene sau dintr-o pocnire din degete,ca si cum ar disparea versurile scrise pe o batista uzata mult prea mult timp.
Uite! Am gasit o carte de Gabriel Garcia Marquez cu randuri subliniate si comentate de mine. Ce cauta aici?
Aah..si-as mai vrea sa-ti vorbesc cu febra,cu sudoare,mult si neintrerupt. Sau mai bine...as vrea sa-ti vorbesc mut.
"-N-am nimic din mine ce merita aratat pe scena lumii." As vrea sa ma lasi s ate contrazic. As folosi replici solide,imposibil de atacat decat poate,de mintea unui om blonav. Stiu ca de fapt doar te prefaci ca nu intelegi ce spun si incurci totul din exces de zel. Stiu ca totul ti se pare ca o rana ce ti se descopera treptat de sub bandaj. Nu te panica,mai avem resurse. Nu mai izbucni fals intr-un suras fortat,ce nu va rade niciodata. Observ reziduurile de tristete,chiar daca pentru altii nu sunt chiar atat de evidente.
"-Te bucuri c-ai citit povestriri asternute pe hartie dedicate initialelor tale? Daca ma mai lasi,am sa te mai ghicesc la coltul strazii si-am sa continui sa te scriu,caci intr-o mare de apa tu esti uscat. Daca n-as mai face-o viata mi s-ar parea prea simpla,prea frumoasa,prea rationala."
Ma joc instinctiv cu mana pe stofa maronie a fotoliului cubic. Ma ascund cand este inutil. Si-o fac in mod compromitator. Iarta-ma dar gandul meu e cateodata incomod.
Mi-e dor cateodata de chipul lui iluminat de zambetul bucuros cand ma vedea,exact ca o mobila veche si prafuita pe care cade soarele. Era zapacit,se invartea in jurul meu impiedicandu-se,vorbea balbait,tremura cand il sarutam...Amintirile sunt frumoase. Chiar si cele care dor.
Pot sa te rog ceva? Deranjeaza-ti si mai mult hanoracul gri pe care-l porti. N-are destule cute.

2008-01-30T23:24:00.000-08:00

Andress ma roaga sa-i explic cum il vad pe don juan sau mai bine zis pe barbati in general,cum arata barbatul perfect,de ce-l iubesc,de ce-l urasc.

Nu vreau sa fie perfect,pentru ca nu asvrea sa-mi vad imperfectiunea in el. Dar na...ipotetic vorbind,vreau sa fie perfect...Ha. Cine sunt eu sa-i cer asta? Si eu ce-i ofer in schimb? El fiind perfect,poate ar vrea acelasi lucru de la mine. Si nu sunt perfecta. Chiar deloc.
Ideea e ca si cea mai mica actiune poate avea cel mai mare impact asupra vietii unei persoane.
So here's what I'd want him to do:
-vreau sa se gandeasca la mine 24h/24,dar sa nu o arate mereu.Sa stie cand s-o faca pe indiferentul
-sa-mi spuna ca sunt frumoasa chiar si atunci cand arat groaznic,proaspat trezita,nemachiata,cu parul valvoi si mirosind a fum de tigara,si cu hainele lui pe mine..
-sa stie ca sexul de dimineata e mai bun decat cafeaua cu lapte
-sa ma tina de mana si sa ma sarute in fata prietenilor lui,sa-mi spuna pisi,dand doi bani pe imaginea lui de "heartbreaker"
-sa ma lase sa ma joc in parul lui
-sa ma priveasca in ochi cand ii vorbesc sau ii reprosez ceva
-sa ma lase sa dorm in tricoul lui si sa-i port hainele
-vreau sa ma ierte pentru greselile mele,sa treaca peste faptul ca uneori sunt prea dragastoasa si ca alteori pur si simplu n-am chef sa-l iubesc
-sa se uite la mine ca si cum as fi singura fata pe care o vede
-sa imi amnteasca ca in orice clipa l-as putea pierde
-vreau cand il injur,sa-mi spuna ca ma iubeste
-sa ma scoata din sarite si sa ma enerveze la maxim,dupa care sa ma sarute
-sa stea cu mine toata noaptea daca nu ma simt bine
-sa ramana cand ii zic sa plece
-sa ma tina groaznic de strans in brate si sa ma sarute pe frunte
-sa-mi spuna mereu cat sunt de importanta,si sa ma ierte ca nu ii spun "te iubesc" atat de des
-sa ma lase sa ii fac poze
-vreau sa ma faca sa lupt pentru el in fiecare zi,dar sa ma asigure ca n-o sa plece niciodata
-sa stea cu mine in ploaie
-sa se uite cu mine la stiri si sa-mi aduca carti prafuite pe care s ale citesc
-sa ma suporte chiar si cand sunt rece si sarcastica,chiar daca uneori intrec masura
-sa fie mereu sincer si sa-mi accepte prietenii si tot ce tine de mine si viata mea
-sa ma faca sa vreau sa fiu mai mult decat sunt
-sa fie al naibii de inteligent,ca sa am ce invata de la el
-sa fie jumatate adult,jumatate copil
-sa-mi citeasca gandurile si sa ma faca sa rad
sa-mi spuna ca ma iubeste,si cand o face,sa o faca cum n-a facut-o niciodata

Concluzia?Uhmm...ca e mai lunga lista decat credeam...si asta nu e nici jumatate din ea:D

Am i or am I not?

2008-01-30T23:01:00.000-08:00

Leapsa time! Domnisoara cea draguta care nu iubeste mi-a pasat o leapsa...
Mi-am facut testul What kind of girlfriend are you?..si mai jos l-am si postat. Privind cu stupoare rezultatul..tind sa cred ca orice as fi bifat p-acolo...tot asta mi-ar fi iesit :D

***You Are A Professional Girlfriend!***

You are the perfect girlfriend - big surprise!
Heaven knows you've had enough practice. That's why you're a total pro.
If there was an Emily Post of girlfriends, it would be you.
You know how to act in every situation ... to make both you and your guy happy.

hai sictir.

2008-01-27T23:59:00.000-08:00

Hmm..ce e? Ce s-a intamplat? Ti se pare ciudat ca lumea asta ne traverseaza cu viteza luminii si eu prefer sa opresc timpul in loc? Ca singurele lucruri care curg sunt muzica de pe fundal,gandurile mele si pixul care scrie? Sau ti se pare paradoxal ca ma schimb eu cu viteza luminii?
Prefer sa ma uit la stirile de la ora 5 decat sa te ascult pe tine. Voi beti si mie mi se par mai distractive crimele de pe Discovery sau dramele de pe Hallmark. Stam si ne (va) hotaram (hotarati) ce sa facem: sa mergem la un biliard,sa mancam in oras (a.k.a. sa se uite toata lumea-n gura noastra) sau sa stam acasa,sa cumparam vreo 5 sticle de red label si sa dam un miniparty? Vrei raspunsul meu? asta e: 8-| . Il citesti cu usurinta si dupa chipul meu. Nu e vreo nu-stiu-ce-complicata-filosofie.
Sunt no fun? Asta e. imi rezerv dreptul asta. Usa e deschisa. Te si conduc daca vrei.
Nu sunt atenta si nu vreau sa particip la polemici? Te deranjeaza ca imi concentrez toata atentia asupra tigarii nestinse de pe masa? Imi plac fluctuatiile fumului. Danseaza. Ma cheama tigara s-o fumez.
Ne aruncam in subtilitati si in rime si in imaturitati spuse pe la spate. De ce n-am ramas acasa sa joc conquiztador?
Imi place atentia? Chiar deloc. Stau pe scaun si imi vad de treaba mea. Pasiv.
Sta seringa pe noptiera si ne-asteapta? Pe tine poate. Pe mine m-a uitat de mult. Fuck! Iar am uitat placa in priza..
Te deranjeaza ca stau pe invisible pe mess? Crezi ca te ignor? Dimpotriva. Ma ignor pe mine. De ce exista buddy spy?!?
Stau in spatele blocului la 11 noaptea si fumez tigara dupa tigara singura. Does that make me weird? Poate-mi gasesc inspiratia in vant. Sau poate in aurolacul de peste drum care trage inconstient din punga. Si nu,n-am nevoie de companie.
"-Nu mai fi asa acida si sarcastica. O sa ajungi sa-ti pierzi toti prietenii." "-Poate ca asta si vreau."
Socant? Nu ma intereseaza.
V-apuca la 5 dimineata sa jucati o macaua ca deh tre sa treziti copilul din voi. Eu ma uit pe geam. O tanti cu pantaloni negri si geaca rosie duce gunoiul. Ce-o fi in el?
Am chef sa ma uit la The trial,ecranizare dupa procesul lui Kafka cu Anthony Hopkins. Voi vreti American Pie. Again...Compromis? Neah...mai bine ma duc in camera cealalta.
Baieti cu id-ul gen valentin_sexiboy,cristi-just4u imi dau add. Va dau accept dupa care ignore direct. N-am voie? N-am chef de explicatii. Numele id-ului imi zice tot.
Ajungem la scoala. Hai sa facem caterinca pe seama profei de asigurari. Sau hai mai bine sa jucam "valiza". Pot sa citesc la filosofie?
Hai sa barfim. "Ai vazut-o p-aia roscata de la 12B?!? OMG!! Are blugi din '98 si ciocate din '84=)))"...:| .Parca era documentar pe tvr2 cu Placebo. E la 12 fara un sfert. Poate mai am timp sa ajung.
Repet. sunt no fun? Pentru simplul fapt ca nu am chef sa stau in cur pe jos si sa beau pana-mi vine rau si nu mai tin minte a doua zi ce-am facut? Cum poate fi ziua cuiva si noi sa ne atacam atat de direct doar ca sa iesim in evidenta (ca deh...suntem culi) si tu sa te duci sa dormi la 2 noaptea? Nu stiu. Nu-mi vine nici mie sa cred. Ar trebui sa-mi fie rusine. Ce trist...va trebui sa traiesc toata viata cu povara asta.
Nu te ascult in timp ce-mi povestesti ca ai manacat oua fierte in loc de cartofi prajiti azi la pranz si ma afund in lumea mea incercand sa m-aud? Acum un an trecea mana prin parul meu iluzoriu si accidental. De ce n-o mai face o data?
Pot sa-ti spun ca pur si simplu nu-mi pasa? Sau mai bine...pot sa fiu antisociala azi? Antipatica si acida,si sarcastica..si antipatica si frustranta si recalcitranta si tot ce vrei tu?
Aah...si sa specific ca scriu asta la 6:20 dimineata in timp ce voi va gadilati ca niste copii de 5 ani,contrariati ca OMG(ma repet..)...chestia asta chiar ne face sa radem!!!

Don't play with me...my paper heart will bleed.

2008-01-24T15:03:00.000-08:00

Asculta in timp ce citesti. Simte o data cu cu randurile. Ce suntem noi doi? O colectie de metafore. Mi-a spus cineva sa ma uit prin camera si sa observ ce imi lipseste: neprevazutul ce imi deschide ochii spre orizonturi incredibile. Tu. Cateodata cred ca stiu cum esti si nu incetez nici atunci sa incerc sa te inteleg cu toata fiinta mea. Daca magia ar disparea??
Cum te inteleg? Nu prin deductie,din aproape in aproape,niciodata fortat. Daca as incerca sa te explic logic,te-as pierde fara sa stiu cum te-ai risipit.
Imi place modul in care capul tau isi gaseste locul perfect pe umarul meu,usurinta cu care te integrezi in bratele mele,ca si cum acolo ti-ar fi locul. Ma uit in ochii tai. Incepe aventura. Iti vad pana in suflet si asta ma face sa spun un milion de lucruri fara urma unui sunet. Stiu ca viata mea se va consuma inevitabil o data cu bataia ritmica a inimii tale. Doare. Imi place. Esti aici...esti tu...Sarutul inlocuieste timpul. Buzele sunt minute asternute peste alte minute. Se transforma in secunde. La mine in cap e un cocktail total acum. Desenez inimoare pe geamuri aburite in timp ce tu ma saruti prost. Si imi place. Tatuez pe piele fiorii ce-i simt. Buzele mele o iau razna pe gatul tau,si mainile tale o iau razna pe trupul meu. Aud minutele cat ne jucam de-a v-ati ascunselea cu sentimentele.
Stai pe umarul meu. Cufunda-te. Refuleaza-te. Nu esti nevoit sa te explici si nici sa asculti consolarile ipocrite ale celorlati. E pur si simplu...dragoste la prima imbratisare. Daca te-am ales eu,inseamna ca merita. Se aglomereaza prea multe intr-un suflet mic.
Ce esti tu? Cauza,motivul,explicatia si scopul.
Dependenta. Nu mai conteaza nimic altceva. Transform totul intr-un monoideism.
Te superi daca dorm doar in tricoul tau?

Chemari de timp.

2008-01-24T07:18:00.000-08:00

Povestea ar avea ca punct central o seara de iarna. Destul de cald...nici nu mai stiu cu ce eram imbracata. Doar ca zambeam. De ce? Nu stiu. Nu se intampla prea des. Ma indreptam spre un loc mai primitor si calduros cu o prietena. Cand deodata..tu! De unde era sa stiu cine esti? Sau de unde imi stii prietenii? Si mai ales..cum..prin ce eroare a sortii..nu te cunosc eu?!? N-am vorbit nici nu stateam asa aproape,doar ca ti-am zambit tamp si mi-ai zambit inapoi. Mi-a fost de ajuns. Serios acum. Mi-as fi dorit sa incremenesc pe loc,acolo cu tine. Ce se intampla? Ametesc,lumea trece in slowmotion pe langa mine si tu chiar numai in partea asta privesti?
Poate devin eu paranoica (m-ai place mai mult asa?)
Erai ca o enigma. As fi vrut sa te traduc intr-un limbaj personal. Iti priveam buzele stranse,ochii,mainile. Iti ascultam vocea. Radeai. Taceai.
Esti ca un roman. Te-as transpune in scena. Strazile ar putea fi cufundate in intuneric. Tu ai incepe mereu. Cu fiecare fraza,cu fiecare cuvant. Ar trebui sa te citesc cu voce tare si limpede. Ar trebui s ate simt. As putea sa te recitesc in fiecare seara,nesatula,neplictisita,convinsa ca nu stiu nimic din tine. Lumina ar fi difuza ,niciodata cruda si egala. Asa te-as vedea transpusa. Pe scena,Pe strada,oriunde. Dar..e perfect in mintea mea. Cu sunete intunecate si fragile in acelasi timp. Sa imi zambesti portrete,sa ma aduci aproape de pacat. Sa lasi liber privirii mele surasuri cu riduri si zambete largi cu lapte si miere. Sa dai din aripi de nerabdare si sa tremuri dulce. Sa ma canti. Sa ma scrii. Sa ma simti. Renasti.

Zambet-pretext

2008-01-22T09:58:00.000-08:00

Izolata intre cer si pamant. Distanta e enorma..Nu o poti atinge. Doar priveste drama mea in fata infinitului. Nu faci decat sa intensifici interiorizarea mea. Cedez total in fata absolutului. Nu stiu de ce. Sunt o insiruire de cuvinte anapoda. Sunt o insiruire de cuvinte scoase din context. Sunt total aiurea,lipsita de sens,si faptul ca eu exist demonstreaza cu tarie ca lumea n-are sens. Nu ma mai privi cu ochii astia,te rog. Nu ma mai privi cu ura si dispret daca nu ma cunosti. Nu ai niciun drept. Pentru ca daca m-ai cunoaste,nu m-ai mai putea privi. Drama mea launtrica si toate suferintele sunt exprimate in liniile fetei mele,in trupul meu,pe pielea mea..pete,cicatrici de dimensiuni mari,dungi nesfarsite de sange,tatuaje permanente batute prost,piele imbatranita si incredibil de sensibila,rani ce nu pot fi inchise,rauri de lacrimi ce nu pot fi oprite. N-ai suporta imaginea groteasca si tragica,n-ai mai indrazni sa ma privesti. Atat de ironica si paradoxala e imaginea mea in armonia stupida,falsa si superficiala din lumea ta. Eu ascund lumina. Viata mi-a rupt aripile in timp ce zburam..si asta doare. M-a calcat si m-a apasat si m-a ingramadit intr-un colt.

Iar tu fa cum vrei..Continua. Arunca zarurile si fa-ti jocul. Toarna-mi otrava in iluzii,fa-ma sa sangerez,rupe tot ce a mai ramas intact in mine,intuneca-ma,rapeste-mi si ultima farama de speranta,ineaca-ma,inghite-ma si ascunde-ma in intuneric;nu lasa nicio raza de lumina sa ma atinga,atarna-ma in perfuzii,varsa in mine toate rezervele tale de negativitate si otrava. Fa-ma sa ma prabusesc total. Injecteaza-mi durere in vene,aduma-n agonie,aminteste-mi ce a fost frumos si spune-mi ca a fost o minciuna,ca sa doara si mai tare. Lasa-ma sa fug pentru o secunda,da-mi drumul ca apoi sa ma prinzi iar,pana cand,epuizata si satula de tot,am sa cad. Fa sa se rupa echilibrul dintre viata si moarte. Fa sa ma descompun. Nu exista paroxism mai adanc decat starea mea tragica. Arunca-ma intr-un gol infinit. As vrea sa mor asa. Pune capat tensiunii. Pune capat agoniei. Pune capat acestui eu pe care ai ajuns sa il urasti. Pentru ca eu neg orice idee de perfectiune,armonie si sinceritate. M-am vazut prin tine,mi-am vazut imaginea filiforma,si-am sa ma tem mereu de mine. Nu mai vreau sa-mi ingrop lacrimile in nisip la marginea marii. Ma incredintez tie. Ca sa ma dezintegrez din viata. Pentru ca in acest moment nu cred in absolut nimic. Sunt aruncata si suspendata in lume. Prezentul e ca o otrava,trecutul e ca un cutit ce-mi taie venele usor,viermii ma rod pe dinauntru,ma consuma atat de mult,durerea e un ecou,il simt iar si iar,si iar..sangele se scurge si pana si el a ramas fara culoare. Vreau sa ma faci sa ma risipiesc in bucati. Pierderea mea sa fie infinita. Haosul asta e atat de acaparator. Nu mai pot trai nici la inceputul,nici la sfarsitul acestei lumi. Iar cale de mijloc nu exista. Nu pot sa scap de vidul din mine,sunt prea ruinata. Eu anunt pericolul iminent. Pentru ca voi distrugeti totul. La fel cum fac si eu. Dar eu imi asum partea mea de vina si dau inapoi partea mea din univers,pentru ca nu o merit si nu e a mea.

Caderea trebuie sa fie infinit de dureroasa,prabusirea absoluta? Convulsiile imi cutremura intreaga fiinta,si m-am saturat sa tot astept sfasitul. Nu m-am nascut in gol,am cazut in el incetul cu incetul si de fiecare data brusc. Ma zgudui ca intr-un infern. Ma apropii de sfarsit,imi smulg perfuziile,sangele e peste tot..Imaginea groteasca se amplifica..Sunt impinsa de vointa asta oarba si involuntara,de fortele astea care ma trag,de impulsurile irationale,sunt rascolita si ucisa putin cate putin de tot ce a fost in trecut,pentru ca se leaga prea mult de prezent.

Si caderea e infinita..nu se termina niciodata.

Killer thoughts.

2008-01-17T10:33:00.000-08:00

In clipa aceasta chiar mor. Am iesit din lume. Sinucidere morala. Ma legan in balansoarul cedarii. Si se rupe. trec prin sita. As vrea sa ploua. Si sa ploua zile dupa zile. Si sa tot ploua. Obosita si trista. M-am saturat sa lupt. Am obosit. Nu stiu impotriva cui,dar simt povara luptei. Inteleg atat de putin din unduirile umbrelor ce-mi strabat sufletul. Tremur,si tremur si nu ma mai opresc...tremur pe dinanuntru. Iata ce simt:ca ma ridica cineva din mine si sunt izbita de colturi ascutite si acestea patrund adanc. Si toate ma opresc in drum. Nu pot sa-mi adancesc lumea,doar durerea. Ma gandesc la timp,el nu vindeca ranile,ci doar trece...E peste orice nivel psihic al intelegerii. Chiar nu simti nevoia mea de absolut? Nu am nicio certitudine,in legatura cu nimic. Doar intuitii,banuieli si temeri. Asa sunt lucrurile. Cand e vorba de lucruri serioase,putem doar crede. Cuvintele nu sunt decat promisiuni.

Intrebari. Aduceri aminte. Urme pe covor. Sunt trezita din somn de cosmaruri. Si maini ma trag. Si incheieturile ma dor. Simt focul electric arzandu-mi simturile si imi simt propria dezolare in oase. Pe strazi nu e nimeni. Doar praf si vant. Ma intreb:eu in esenta mea,ce sunt?

Ganduri stupide. Ganduri revoltator de stupide. Sunt lipsita de caracter,lipsita de vointa si viata. Total lipsita de mine. Pentru ca asta nu sunt eu...

De ce sa imi odihnesc mainile in mare daca nu o simt? Asta doare cel mai tare...ca nu mai pot simti marea...vreau sa ma spele. Mi-e frica pentru ca nu ii mai simt sarea in ochi.

Eu sunt absurda. Durerea ma apropie de mine insumi. M-am tradat. Mi-am tradat colturile din inima mea si am lasat sa se vada ceea ce trebuia sa cunosc doar eu. Sufletul meu e contradictoriu. La fel si mintea imi e. La fel fiecare particica si milimetru din mine. Ma apar de mine,dar in acelasi timp,am incredere doar in mine. Cu toate astea,sufletul mi-e necunoscut,mi se dezvaluie ocazional,intr-un mod ori neclar,ori aproape perceptibil...

Amalgam de sentimente.

2008-01-16T10:01:00.000-08:00

Culorile se schimba in ceata campului meu vizual. Ma simt de parca iar sunt prinsa intre alb si negru iar nevoia de a respira se lasa asteptata. Drumul catre mine...e singurul lucru care-mi mai ramane de gasit. Toate aceste metamorfoze ale mele sunt de fapt metafore ale metamorfozelor tale. Urmeaza intrarea in haos. Mai e un pas spre nebunie,iar fatalitatea acestui fapt este inoxerabila. Luciditatea ramane doar o iluzie si se transfigureaza in confuzie. Realitatea mea interioara nu mai are nicio legatura cu cea exterioara si blochez involuntar accesul oricarei persoane. Vreau sa strang ochii si sa scap de amorteala visurilor,dar cad inevitabil in abisul lor. Intoarcerea in realitate nu mai e demult o optiune. Vazul si auzul ma inseala si totul e strain de mine. Trage-ma inapoi,nu vezi ca ma scufund? Te simt rece...dar nu renunt. Sau cel putin asa cred. Oamenii uita lucrurile pe care le-ai spus sau le-ai facut,dar nu pot sa uite felul in care i-ai facut sa se simta.
Zidul se inalta si se ridica la inaltimi prea mari de ajuns,unde iti pierzi siguranta si senzatia de concret. Din ce in ce mai multe bariere se construiesc singure si isi asuma tot mai multa consistenta.
Sunt singura,pe lumina stinsa,doar eu si cu nicotina. Ametelile se joaca cu mine,starea de confuzie persista,iar forma asta mare,rotunda si grea ,greutatea asta insuportabila imi apasa creierul si-l strange tare si simt durerea atat de clar...ma reduce pe mine la o simpla iluzie. Ma simt pierduta si ploua atat de greu si apasat,incat nu-mi doresc decat ploaia sa ma inece si noaptea sa ma inghita.
Si tu...tu ramai doar un element. Greu de definit si abia perecptibil. Iar starea asta ...nu pot sa ma scutur de ea,ma domina pana la sufocare si imi intra in ritm. O simt cum circula prin vene. Tu esti de vina? Sau eu? Sau lumea? Sau noi? de fapt,cui ii pasa? Mai conteaza? Continui sa respir,dar am pierdut tot...si inca mai am lucruri de pierdut. Le simt cum imi aluneca prin degete. Trage cortina te rog,nu vreau sa ma vezi. Treci pe langa mine,nu vreau sa te simt.
Frica de moarte e sentiala si putin ciudata. te simt foarte usor,ca o adiere,ca o atingere atenta. Nu intelegi si nici nu ai sa intelegi,ai sa te pierzi in confuzie si mai mult daca incerci sa te impotrivesti nebuniei mele.
Oricum o sa fim mereu impreuna,dar separat. Moartea mea e doar aproximativa. Si semiprezenta ta ma aduce in pragul disperarii. Iar sentimentul de neliniste e mai complex decat teama absentei tale totale.
Hmm...ne complicam atat de mult existenta dintr-o teama inexplicabila si poate,nefondata. Oricum nu avem nimic de pierdut si nimic de castigat.
Moartea se imbina cu viata. Privesc moartea ca pe o intrare in triumf. Ii simt pulsatiile si vreau sa ma pierd in ea. Sa o imbratisez. Sa ma ratacesc.
Vreau sa fiu mai mult decat pot fi,sa-mi iau avant spre continuturi inaccesibile,sa vad forme multiple de viata. Sa nu mai existe obstacol. Sa nu mai existe forme. Marginile sa dispara. Culorile si extazul sa cuprinda tot. Sa vad luminile ce se imbina si se rotesc in dans.
Incapacitatea de a continua cu aceeasi poveste se face simtita. Pentru ca simt progresul in timp,aud ticaitul ceasului. Tic-tac,tic-tac..."da,ma joc cu tine",par a spune vocile. Ceasul ia forme umane si ma suspenda sub eternitate.
Fuga de existenta. Asta vreau.

Nu stiu multe.

2008-01-16T03:41:00.000-08:00

Hmm...stiu ca am ajuns la autobuz la 9 fara 10. Stiu ca ma simteam straina. Mica. Infima. Neimportanta in fata tuturor si a universului. Aveam impresia ca toti se uitau unul prin altul,consumati de propria lor existenta. Cum am ajuns acasa?

Stiu ca m-am dezbracat si am sorbit din cafea,fara sa-i simt gustul. Stiu ca telecomanda era langa pat si nu pe televizor,ca de obicei. M-am indragostit de zei? De ce imi simt picioarele ca si cum ma roaga sa alerg? Sa ies de aici? Dau perdeaua la o parte si regasesc ura de dupa usa,monolgul tau despre intropatie. Perna are 15 cute. Inegale. E rosie. Cine a facut cafea azi-dimineata?

Stiu ca era fum in aer. Cineva facea gratarul la parter. Profund...Stiu ca auzeam voci din balcon care se bateau pe trecutul meu. Stiu ca mi-am amintit clar un singur lucru.[Prima oara cand m-ai prezentat prietenilor tai. Mi-era foarte frica si m-ai tinut de mana...] Norii sunt uzi azi. Si blocul din fata mea e mai gri ca de obicei. As scrie poezii sclipitoare despre soiul de banalitati pe care le vorbim noi. De ce sunt eu pentru tine o fraza fara punct?

pagina 123

2008-01-11T10:17:00.000-08:00

desene animate mi-a pasat o leapsa draguta.:)

Cu toate ca e veche de vreo patru zile:D...acum o observ,in timp ce pe fundal se aude Lily Allen-littlest things. Cea mai la indemana carte? E simplu...e chiar langa pat. E acolo mereu. De ce? Simplu...pentru ca prima oara cand ai pasit la mine in camera,cu ochii tai mari si curiosi,nu stiai unde sa privesti,spuneai ca e atat de plina de mine ,si ca ai putea sa stai si un an in ea,si tot nu m-ai descoperi. Te rataceai prin camera si te-ai impiedicat de ea.. Tin minte si la ce pagina s-a deschis. 16. Acum,domnul desene animate ma roaga sa o deschid la pagina 123. Ce scrie?
"Nimeni nu gaseste absolutul in afara,ci numai inanuntru. Or,extazul,acest paroxism al interioritatii,nu releveaza decat sclipiri si umbre interioare."
Ce? Cum? Ah..cum se numeste cartea si cine a scris-o? Emil Cioran-pe culmile disperarii. Daca am sa-i schimb locul de langa pat? Nu. Pentru ca nici pe ea nu o deranjeaza. De fapt,mai mult,niciun loc nu i s-ar potrivi mai bine. Poate..nu stiu...uhmm..poate mai dai peste ea,cand mai vii la mine. Nu s-ar supara.

Baby,I'm special!

2008-01-02T23:13:00.000-08:00

Sa ma concentrez asupra unei sambete perfecte,consumate deja. Eu,tu,restul nu mai conteaza. Sa precizez totusi[asa,ca o nota a redactiei:p]...ca era primavara,soare si ca n-aveam bani de tigari. Si ca am stat in bratele tale toata ziua. Stii?...As fi vrut sa-ti fi spus ce gandeam cu adevarat [ca mai aveam putin si ma umpleam de draci vizavi de faptul ca tu inca mai erai cu ea]. Insa,ma imbatam cu apa rece,evitand subiectul asta[ca si cand ea nici n-ar fi existat]. Am preferat sa-ti zambesc miserioasa si feminina[hai razi!],intrebandu-ma in sinea mea de ce eu? de ce te fac de atatea ori sa uiti de ea? Stiu sigur ca nu sunt urata,proasta si ca in pat nu sunt sac de cartofi. Totusi...felul in care vorbeai despre ea imi zguduia simtitor increderea in mine. As fi vrut sa-ti spun [daca nu mi-ar fi fost teama ca ai sa dispari in ceata] ca ,uite,uneori simt ca sunt indragostita de tine. Poftim! I-am dat pana si un nume senzatiei asteia. As fi vrut sa-ti zic ca nu ma tem de ea. Eh...n-am facut-o! Surprinzator?
Baby,Im special! Ce planuri?! Ce idei marete?! Ce tactici de recucerire?! Prostii,mai nene! Ma pot rezuma doar la a fi eu? Nu cunosc regulile jocului,n-am dat doi bani pe ele niciodata. Poate,pentru ca de data asta,e chiar destul de simplu,chiar daca pare seducator de complicat. Si tu,si eu stim de fapt ca doar ne jucam cu vorbele,asa,doar de dragul discutiei.
Mi-e dor de tine. Si devine deranjant! Devine deranjant sa nu-mi mai pese de nimic altceva...sau cel putin,nu in aceeasi masura.
Stii ceva? Tu ma oftici pe mine.mai! Atat de mult,incat,uite,iar am inceput sa-mi rod unghiile. Mai conteaza ca am stat aproape doua ore ca sa realizez o manichiura complet frantuzeasca? NU.
In fine...ce s-o mai lungesc,realizez ca iti iubesc desenele proaste si defectele mai mult decat orice. Si ca as vrea sa ma sufoci cu prezenta ta. As vrea,de fapt,simt nevoia sa ma plictisesti cu orele,sa ma bati la cap cu ideile tale fixe[hai stiu ca ai!],sa te stergi de blugi dupa ce mananci. Vreau,simt nevoia sa ma fortezi sa mananc [chiar daca n-am mancat nimic de aproape doua zile si eu tot zic ca nu mi-e foame],sa-mi faci planuri fara sa ma intrebi,sa ma angoasezi cu intrebari ridicole si penibile. Vreau,simt nevoia sa ma mai duci in vizita la bunica ta. Ce vreau sa spun e ca mi-e dor sa ma faci sa uit ca sunt o obsedata de control si perfectiune[si mi-e dor sa-mi amintesti ca sunt human after all]. Ah...si mi-e dor sa ma faci sa nu mai simt ca-mi apartin doar mie. Mda. Sunt nebuna? Sunt oare nebuna pentru ca nu-mi mai pasa si nu ma mai tem si da,recunosc...senzatia asta de indragosteala e mai degraba una permanenta? Si sunt oare nebuna ca mintea imi zboara aiurea acum ca stiu ca nu mai esti cu ea? E bine sa stiu asta? Pentru ca,hai sa recunoastem,finalul a fost prost. De fapt,se putea sa fie mai prost de atat? Se poate oare mai rau decat sa nu ne vorbim un an? Si sa crezi exact opusul a ceea ce sunt? Pot schimba lucrurile? La o adica,chiar trebuie sa ramana lucrurile asa? Eu nu cred. Insist ca e gresit sa fie asa. Insist ca se poate si altfel. Ma incapatanez.
E 5:21 dimineata. Iar am flashbackuri. Si tocmai imi amintesc cand mi-ai spus ca Robbie Williams a scris Come undone gandindu-se la mine. Uf! Stai ca am uitat unde am pus cd-ul. Ah...si apropo...Nu ma mai tem. Te iubesc. Si ce? Hai mai bine sa vorbim. A trecut aproape un an. S-ar putea sa te surprind.

Vicii

2007-12-24T08:05:00.000-08:00

E o leapsa nevinovata,zice el...m-am conformat.:)
Vicii.sunt multe si complexe. N-are rost sa vi le enumar pe toate,ma indoiesc ca aveti tot timpul din lume la dispozitie.:D
-fumez.mult. Foarte mult. Mie imi place sa fumez. Tigara imi stie secretele. Imi fumez iubirea prin kent 8 si trag cat de adanc pot eu din ea,poate poate am noroc si se va prinde cat de mult a patruns in mine,si cum ma face sa simt. Imi place sa-mi desprind buzele una de cealalta si sa ma astern pe voi,sa te fumez ori pe tine.ori tigara.Ador fascinarea nelimitata ce o gasesc in fumul imprastiat,si recunosc,ca imi place sa te sting cu patos in scrumiera,imi place cum te ondulezi sub mana mea. Scuza pentru a gandi. Aprind o tigara si scriu."-fumeaza mai repede ,ca se duce inspiratia!"...Mai aprind una si mai scriu. Ma opresc sa gandesc. Tigara o am in mana. Nu pot sa ma dezvat de ea,nici nu concep.Nu pot sa ma dezvat de ea,fara sa ma dezvat de o parte din mine. Hmm..oare mai are kent 8 la cafenea?
-dependenta de viata. Mie imi place ca traiesc. Si imi place ca iubesc. In fiecare zi. Altfel,tremur si lipseste acel ceva. singura mea arma e libertatea. libertatea de a fi eu,de a alege intre bine si rau,intre da si nu,libertatea de a exprima ce simt cu adevarat,libertatea de a sta goala in casa,cu picioarele pe gresia rece,libertatea de a face orice. libertatea de a gandi lumea;de a o diseca fara sa-si piarda din farmec catusi de putin. Fara sa obosesc de atata viata,pot sa te oblig sa tii pasul cu mine?
-dependenta de sentimente. Pendulez intre ele:ura,dragoste,speranta,deznadejde. Iubesc,simt clipa prin clipa. Ma intreb un lucru,daca stau cu tine,te pot avea si in reluare,pe Alexandru Andries-cea mai frumoasa zi? Oare ce fel te imbraci maine,si ce-o sa mananci la pranz? Oare trotuarul va fi cald si tacut si maine?Si oare cat de apasati vor fi pasii tai maine? Pfff...vorbeste si tu mai necenzurat,si priveste-ma adanc,ochii tai ascunzand mii de intelesuri,razi si tu intruna fara motiv,dar continua sa taci...Imi place sa simt milioane de lucruri deodata,si sa nu le pot exprima.Decat in capul meu.
-dependenta de cuvinte.De ce? Pentru ca sunt magie,pentru ca descriu existenta si pentru c ain fiecare cuvant se ascunde un sentiment. Camera ta imi place. Ca miroase a versuri si a portocale. Unde e dictionarul?
Imi place ca gasesc obsesiile mele si la altii...dar in alta forma.

2007-12-21T10:03:00.000-08:00

Ufi...a venit si randul meu sa-mi fac lista de Craciun.Multumiri domnului desene animate,recunosc that it was quite a chalenge;;)
Draga Muosh Craciun;;):
-vreau sa imi revin la normal:)
-vreau imperfectiune in tot:vreau urme murdare de talpi pe zapada alba,vreau cozonacul mamei sa nu se fi copt total pe interior,glazura de la prajitura de ciocolata a Cristinei sa se scurga,vreau sarmale prost invelite in foite de varza,vreau ca friptura sa aiba prea multe condimente si ciorba sa fie prea sarata,si daca se poate sa taie mama gogsarii din salata boeuf mult prea mari si sa puna excesiv de multa maioneza)
-vreau ca bradul meu sa fie mult mai frumos anul asta decat al cumnatului meu,ca sa nu imi mai faca in ciuda.sic!
-insigna cu Heineken pe care am pierdut-o in parc...:-<
-happy shiny people
-vreau sa imi tina si mie cineva,macar o singura data,vasc deasupra capului
-un zambet pe chipul tuturor:)
-sa am curajul sa iti dau "delete from your messenger list"
-sa slabesti putin mosule;))
-world peace.
-ganduri frumoase.
-compania ta.
Eh cu prima parte nu stiu cat de mult m-ai putea ajuta,dar ultima dorinta mi-ai putea-o indeplini in mod sigur.Therefore,as avea un Craciun mult mai fericit decat al oricarui milardar de pe pamant.
Ma inclin,multumesc inca o data pt imboldul de a-mi face lista.Sper sa vi se indeplineasca voua mai mult decat sper mie!Merry Christmas everybody!

2007-12-21T07:41:00.000-08:00

Hmm...sa incep cu accidentul de pe scari?Sa imi rememorez faptul ca m-am ciocnit de D. ieri si sa inteleg ca revederea asta banala m-a impresionat mai mult decat ar fi trebuit?Sau sa imi amintesc ca azi trebuie sa ma intalnesc cu domnul Cutare,pe care nu l-am iubit si nu mi-a lipsit,pe care nu il iubesc si nu imi lipsete(pentru ca nu il voi iubi si nu-mi va lipsi)? De ce m-am trezit intrebandu-ma cum l-as putea schimba si "modela" pe C. intr-un mod in care sa imi placa total? Si de ce mi-e teama ca i-am creat voit aceasta impresie? Si dupa toate aceste ganduri "necurate" sa trec la a vorbi despre Z.? La cat ma oftica faptul ca ii iubesc mai mult defectele decat calitatile? Sau doar sa ridic ochii pe perete la desenul prost facut de ea,dar care imi place atat de mult? Sau sa invoc si mai mult intoarcerea in trecut, pentru a retrai senzatia de abandon pe care o simteama in preajma domnului Cutare?
Cred ca e o prostie sa crezi ca te poti detasa complet de o persoana la care ai tinut candva foarte mult si o la fel de mare prostie sa crezi ca acea persoana nu a contribuit la formarea caracterului tau si ca nu ti-a influentat in niciun fel alegerile anterioare si ulterioare.
Si nu cred ca vreau sa pornesc o relatie cu tine,domnule C.,pentru ca as aduce cu mine bagajul sentimental din urma. Hmm...hai sa fac din minciuna "it's not you,it's me",o deviza de "despartire".(Si stii ce e cel mai trist din asta?Ca am si dreptate.)
Ce nebunie mai! Te-am sarutat in seara aceea ...desi stiam ca nu ar fi trebuit. Si tu mi-ai raspuns,desi ma indoiesc ca stiai ce e bine si ce nu.:p. La o adica,cred ca e bine ca mi-am dat seama de asta acum,cu toate ca mi-e teama ca voi aluneca inapoi in extrema cealalta,si-am sa fiu iar...eu.
Imi permiteti sa ma asez intr-un colt al mintii si sa astept sa treaca furtuna?
Uite,pana la urma ideea este ca nu vreau sa devii si tu una din acele persoane care ma marcheaza prin absenta.
Si orice s-ar intampla azi,sper sa am noroc si sa-mi treaca pana maine.:)

2007-12-20T05:00:00.000-08:00

Imi place ca timpul se opreste cand vreau eu. Pur si simplu incremeneste totul. Mirosul bradului. Amintirile de pe sub crengi. Globurile rosii,si galbene,si albastre,si verzi.
Pfffff...ma pui la grea incercare,pentru ca imi ceri sa fiu sincera si sa iti spun,fara ocolisuri si raspunsuri la intrebari cu alte intrebari,exact ceea ce vreau. Mai crede daca ti-as spune ca pe tine? Neah...nici eu:). Cateodata te vreau,alteori nu prea. Ce simt pentru tine,e ascuns cu meticulozitate pe undeva. De cand "eu" si "tu" a devenit "noi",prietenia-dragoste,certitudinile-intrebari si toata-lumea-asta-pe-dos?
Ti se pare ciudat ca te-am intrebat cum te simti? Pentru ca mie mi s-a parut ciudat raspunsul tau:"nu stiu...am o stare ciudata,simt ca lipseste ceva din viata mea,mi-e dor sa vorbesc cu tine,sa te tin in brate,sa te miros,mi-e dor de tine de nici nu ai idee...".Recunosc,printr-un suras cu subinteles ca raspunsul tau mi-a provocat cate si mai cate reactii.Contradictorii,bineinteles. Cred ca tot ce am de spus despre asta se poate rezuma intr-o unica si implacabila fraza:"Te vreau si nu te vreau".Desigur voi nu stiti cine e. Adevarul este ca intr-o iarna oarecare,m-am impiedicat de el(-dupa ce ma mai impiedicasem o data intr-o vara:D-),si mi-a ramas in minte. Eu aici...tu acolo. Stii,nici nu e nevoie de sute si mii de kilometri distanta ca sa fii ingrozitor de departe de cineva. Ma pot obisnui sa fiu in bratele tale doar o data pe luna? Ochii care nu se vad se uita? Cea mai invocata metoda este rabdarea. Pfff..noroc de cele doua pachete de kent 8,cele 2 cani de cafea,si cei 2 litri de cola consumate pe zi. Si noroc ca nu mai am credit:p. Altfel te-ai fi saturat de mine pana acum..:d. Cred ca ce vreau sa spun este ca poti fi peste mari si tari,si tot sa fii cea mai frumaosa voce pe care o aud dimineata. Si tot tu sa fii cel care vii neanuntat de la 279 kilometri distanta intr-o zi de sambata ploioasa,sa ma suni si sa-mi spui sa cobori. Si eu,nemachiata si nearanjata,sa te pun sa ma astepti vreo ora si jumatate in scara. Si tu sa nu te superi. Si sa ma iei in brate cum ma vezi si sa ma tii cat de strans poti tu 1 minut incontinuu si sa ma pupi pe frunte. Si sa nu trec pe-acasa deloc urmatoarele doua zile.
Hai mai bine data viitoare sa ne sincronizam. Pentru ca altfel,simt ca nu-mi mai gasesc sudul. Fiindca,uite,e chiar simplu domnule C.,imi place mult de tine. Da. Chiar asa.

2007-12-20T02:37:00.000-08:00

Gata,m-ati prins,recunosc! Nu am fost niciodata indragostita de 2 deodata. De fapt,sunt mai mult decat sigura ca au fost 3-4,sau poate chiar mai multi. Am tanjit pentru fiecare din ei,,sau pentru anumite "bucati" din ei,pentru a reintregi un tot,pentru a gasi acea iubire totala,cica. Eh..timpul,un mare iluzionist...rareori mi-a fost vreunul din ei destinat,pentru ca nu i-am uibit pe rand.
Niciodata nu stii ce e in mintea cuiva care iubeste. In a mea sigur nu stiti!Parol! In pofida vorbei aceleia cum ca indiferent in bratele cui ne petrecem restul vietii,am fost,suntem si vom fi intotdeauna singuri,in pofida celor mai sus amintite,eu ma incapatanez
sa cred in dragoste,in destin,in sens,in recunoasterea si cunoasterea profunda a acelui "the one". Numeste-o naivitate. Numeste-o imaturitate. Numeste-o cum vrei.
Da,mai. Uite in ce m-am bagat eu de dragul vostru!...Ideea este ca pe ea inca o mai stiu pe de rost si ii recunosc oricand parfumul pielii,forma mainilor,mirosul parului,sunetul pasilor.Si pe domnul A. inca il mai vreau in spatele unei scari. Ah! Si domnul D....Domnul D.! Ntz ntz...pe el il vreau inapoi in banca din fata mea,intors catre mine,trasandu-mi contrurul buzelor,stiindu-l pe de rost.
Intrebarea mea este urmatoarea:sunt eu oare pregatita pentru o relatie cu tine,in adevaratul sens al cuvantului,sunt oare pregatita sa nu-mi mai apartina doar mie vorbele,gandurile,gesturile,senzatiile si trupul? De ce te iubesc? De ce v-am iubit? De ce inca o privesc pe ea cu fascinarea cu care privesc un muc de tigara nestins in scrumiera si fumul imprastiat? De ce inca mi-e dor de zambetul domnului D. cand ma enervam si imi rodeam unghiile de oftica,si de ce imi duc instinctiv mana la gura si imi trasez conturul buzelor?Si de ce orice trepte ale unei scari imi aminteste de domnul A.,ca si cand noi le-am fi incalzit?De ce nu v-am pastrat pe toti? Puteam sa fac asta?
Exista o explicatie! sau cel putin,cred...
Deci,hai mai bine sa o spun acum,adevarul e ca habar nu am cum sa te cuceresc de tot,cu toate ca as putea cu usurinta sa apelez la vesnica ipocrizie si sa-ti spun ca stiu toate trucurile ca la carte. Insa,ma multumesc cu a fi eu. Si poate niste atingeri "accidentale",priviri si cuvinte cu subinteles in plus :D.
Uite,poate asa stau lucrurile,poate unii dintre noi asa sunt construiti:pur si simplu incapabili sa ne daruim cu totul unei singure persoane. Sau poate cine stie,poate nu mi-am gasit eu "egalul". Vreau doar sa reusesc sa fiu mereu ceea ce spun ca sunt.
Ah! Si nu va chinuiti sa-mi explicati ca e imposibil sa simti acelasi lucru pentru doua persoane diferite,pentru ca nu puteti explica rational un sentiment irational,dragostea. Si nici cele mai logice rationamente nu m-ar putea convinge de contrariu. Pentru ca cea mai logica varinata pentru mine este nonsensul.
Si totusi...as vrea sa incerc sa te seduc....Nu am trucuri de data asta. Dar...dansezi cu mine?

contradictii.

2007-12-14T07:29:00.000-08:00

iau o gura de zapada. e o zi frumoasa. norii sunt gri. drumul creste cu fiecare pas.

exprimand complexitatea in cuvinte simple. te iubesc. constatari. muzica asurzitoare. flashback-uri. ninge. raspunsuri in sticle pline. si mai multe intrebari. le golim?

hai sa ne despartim. indiferenta. temperament. imi place cand faci minuni in spatiul unui singur sms. imi place ca imi provoci atatea contradictii.

iar incepe...hai sa ne impacam. te iubesc,iar si iar,si iar...la infinit. infinitul are sfarsit?

strazi cenusii.caut aleea fara secrete.marea...steaua de mare din nisip. ma blochez cand ma uit in ochii tai. supradoza de tine. vene. perfuzii. iluzii. otrava. dependenta.

hai mai bine...ne despartim. te ador.

coincidente.

2007-12-14T07:27:00.000-08:00

vindicativ. numele tau tremurand intre pereti de sticla. sunetul nu scade in intensitate. suras chinuit. maini nemiscate. posibilitate.

se aseaza langa ea. o priveste lung. sentimente reprimate. ea vorbeste. ea nu vrea absolut nimic. ea nu o aude pe ea. ea incepe sa planga. incepe sa planga si ea. ea isi cauta cuvintele. "-e mai complicat decat crezi.",spune ea. tacere absurda. ea spune "-ramai cu mine".ea ramane.

pas gresit.pas grabit.eu te iubesc.tu ma iubesti. coincidenta? vorbesc pentru a spune altceva decat spun. sarut necunoscutul. ating necunoscutul. ma pierd total si iremediabil in necunoscut. imi place cand ma simti.

"-ma iubesti?". "-te iubesc.doar o clipa,cam cat tine fraza asta."

imagini in absenta. diferente esentiale. emotii.inimi batand acelasi ritm.

eu nu cred in coincidente.

priviri calde.

2007-12-14T07:25:00.001-08:00

priviri calde. te scriu intr-o carte. dansez cu tine. muzica o auzim doar noi. indiscutabil. pot sa fiu camasa ta de noapte? parfum rafinat. instinct. vreau sa ma refugiez in existenta ta.

privind in ochii unei fete... ireal.

fumez. ma fascineaza modul in care se imprastie fumul. as vrea sa te fumez pe tine. pot sa fiu verdele tau?

stiloul

2007-12-14T07:23:00.000-08:00

miros de portocala.cu mintea prin alte parti.alb.verde.galben.rosu.albastru.privire pura.maini inghetate.mi'e dor de tine,de mirosul tau.te caut pe harta.verdele se ascunde,galbenul rade,albastrul e timid. vreau ceva doar al meu. iti zambesc. spune-mi un secret. am sa-l inramez.

intrebari.un colind surd.ecoul vocii tale.pasi inapoi.ganduri mute. esti siropul meu de tuse. bat la usa. o sa-mi deschizi?

copil. zapada. rasete. e un stilou pe jos.ridica-l.

compromis. hai sa ne intalnim la jumatatea drumului. nu ma doare. sau dimpotriva. e o durere placuta. te ascunzi. ce e in mintea ta? eu m-am ascuns cu mult inaintea ta.

sentimente supuse. bucle in stomacul meu. cu buzele lipite de urechea ta. iti soptesc inapoi secretul. atingeri cu varful degetelor. salvarea mea de la inec. te ador.

ore fixe

2007-12-14T07:19:00.000-08:00

vreau sa fur clipa.daca vorbesti,strici totul.taci.vreau sa te ghicesc.vreau sa te invat.vreau sa iti aud respiratia.vreau sa te privesc timid sub plapuma.vreau atingerea inapoi.ma pierd in miile de ganduri.

ceasul bate ora fixa.ma iubesti?

vreau sa ma golesti si apoi sa ma umpli de tine.ating corzile viorii.sunt fragile.. as vrea sa-mi spui totul,dar tu de fapt nu spui nimic.usi care se trantesc.te-ai schimbat.daca nu simti,nu doare.prefer sa simt.orice ai alege,o sa pierzi ceva.strangeri de mana.priviri infinite."gandesti prea mult"spuneai.vreau sa ma cuibaresc in bratele tale.si sa nu ma intrebi nimic.batai de inima.le aud.gust amar.amorteala.lumina aprinsa.panze de paianjen.

ceasul bate ora 8.fix.de cate ori ma iubesti?

stau ghemuita

2007-12-14T07:16:00.000-08:00

stau ghemuita intr-un colt si fumez.stau cu fata spre usa.un perete de un rosu cald.o clanta de mult ruginita.indoieli si temeri de sub plapuma.ma omori,dar ma refaci.cd-uri pe perete.praf in aer.lumea pare mica.te picuri in esenta mea.tine-ma strans in brate.striga in gura mare ce simti.te voi auzi numai eu.o sa fii aici mereu?

stins,aprins,stins,aprins...tic-tac,tic-tac,tic-tac...vreau sa inghet momentul.aud sunetul unui razboi inutil.voce ragusita.tablouri in degradare.o cana sparta.bucatile pe jos.urlet tacut.o crapatura in coltul geamului de la bucatarie.timid.

asa ca tac,zambesc si spun:te iubesc.e mult?

asta dimineata

2007-12-14T07:13:00.000-08:00

asta dimineata te-am visat.dar astazi ochii nu mi s-au mai facut rosii.si tensiunea pare a fi normala.o usoara dezamagire.ceva lipseste daca ochii nu mi se mai injecteaza si tensiunea nu imi urca peste 20.m-am trezit,pe deplin constienta.niciun impediment in vorbire.lipsesti tu.cu desavarsire.